Dragi prieteni şi fraţi,
În ultimile 5 luni pe care le-am petrecut aici în Pakistan, am putut trăi
versetele de mai sus în viaţa de zi cu zi. Pentru că îl iubim pe Dumnezeu şi ne
încredem în EL, Domnul se luptă în locul nostru împotriva „miilor” de probleme
zilnice. Lui putem să-i mulţumim pentru progresele mari pe care le-am putut face
în învăţarea unei limbi şi culturi străine. Deja putem să conversăm cât de cât şi ne
descurcăm la scris şi citit
Din păcate situaţia ţării s-a înrăutăţit foarte mult în ultima vreme.
De câteva
zile Pakistanul este zguduit aproape zilnic de atentate. Deja la început de an,
autorităţile ne-au interzis să părăsim oraşul fără protecţie din partea Poliţiei. Pe
lângă asta ne ferim să ieşim în timpul zilei din curte pentru a nu atrage atentia.
Dacă este necesar ieşim seara pe întuneric. Din aceste motive şi altele am încetat
să mai mergem in oraş la adunare si acum ne strângem în incinta căminului.
Ne
bucurăm că acum avem posibilitatea să împărtăşim Evanghelia mai bine copiilor.
Din nou putem trăi cum toate lucrurile, chiar şi pericolul sau teroarea, lucrează
împreună, spre binele acelora cel iubesc pe Dumnezeu.
Anul şcolar pakistanez se apropie de sfârşit. În această perioadă a anului
aducem copii noi la cămin. În fiecare an avem locuri noi deoarece băieiţii părăsesc
căminul după absolvirea clasei a-10-a şi fetele merg după clasa a-8-a într-o Şcoală
creştină cu internat. Capacitatea totală a orfelinatului prevede 50 de băieţi şi 30
de fete.
