Aş vrea, frate, să fie mereu duminică.
O spunem atunci când dulceața prezenței lui Dumnezeu alungă amarul vieții de zi cu zi.
O spunem atunci când bucuria prezenței Lui ne înviorează sufletul apăsat de multe sarcini.
O spunem atunci când corul bisericii răsună plin de laude sfinte astupând vocile ascuțite ale criticilor si răutăților cotidiene.
O spunem atunci când urci trepte de slavă cu Dumnezeu ca un medicament pentru boala de a fi azvârlit din inima oamenilor.
Dar ce facem cu luni sau marți, cu celelalte zile din săptămână. Ele sunt condamnate?
Știu că suntem parcă suspendați între două lumi: lumea sacră si lumea profană.
Rugăciunea, cuvintele vieții veșnice, imnurile de slavă, părtășia sfântă ne înalță, ne îmbracă cu strălucirea slavei Lui, ne dau sentimentul prețuirii si ne simțim iubiți de Dumnezeu.
Coborâm apoi în lumea naturală, cea de fiecare zi si ne simțim apăsați, striviți de alergări si trudă, luați la țintă de cruzimea semenilor, împroșcați de grosolăniile lumii si devenim goliți, înstrăinați de Dumnezeu.
Ce spune Biblia? 1 Corinteni 10:31 – "Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu."
Să nu fragmentăm viața, să nu separăm ceea ce Dumnezeu nu vrea să despărțim. Tot ceea ce facem cu vorba sau fapta să fie pentru slava lui Dumnezeu.
Poți să nu cobori de la înălțimea închinării cu Dumnezeu, poți mereu să păstrezi în cugetul tău pe Dumnezeu, poți mereu să fii călăuzit de El, poți mereu să faci din fiecare moment al zilei o închinare plăcută lui prin curăție, mulțumire, recunoștințaă, dragoste fierbinte față de Dumnezeu.
Azi e vineri. O zi la fel de bună ca toate celelalte ca să aducem lui Dumnezeu un prinos de laudă.
Să avem spor, iubiții Domului.
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.