Petru Lascău 🔴 Alegem viața sau moartea?

 Dincolo de platformele politice ale vremii, de luptele dintre pro-life (pentru viaţă) şi pro-choice (pentru alegere), avortul rămâne totuşi o alegere. Milioane de mame aleg să-şi ucidă copiii în pântecul lor. Motivaţiile invocate sunt foarte variate; de la cele financiare (avortul fiind o industrie foarte benefică), la motivaţii de control al populaţiei şi până la motive egoist-umane (cum ar fi un bine viitor, sănătatea mamei, incomoditatea financiară sau de vârstă a părinţilor, viol, incest etc.). Cea mai publicată este libertatea femeii de a face ce vrea ea cu trupul ei. Din păcate, libertatea aceasta are de-a face cu trupul altuia, cu trupul copilului nenăscut încă.

Păcatul avortului este mult mai grav decât pare el la suprafaţă. Ca orice crimă împotriva unei fiinţe umane, ca orice ucidere, avortul vorbeşte despre locul lui Dumnezeu în conştiinţa omului şi despre valoarea fiinţei umane în ochii lui. Iată ce spunea Oswald Chambers (Cu Dumnezeu spre necunoscut, pag. 23), referitor la păcatul lui Cain:

„Niciun om nu-şi poate ucide fratele, dacă nu L-a ucis mai întâi pe Dumnezeu înăuntrul său. Crima lui Cain era mult mai profundă şi mai mare decât uciderea fratelui său; era răzvrătirea întregii sale naturi împotriva lui Dumnezeu”.

Trăim într-o societate fondată de Cain. Uciderea semenului nostru, în războaie sau în pântecul mamei lui, reflectă aceeaşi răzvrătire a naturii noastre împotriva Creatorului şi Dătătorului vieţii. De aceea, avortul rămâne o alegere – am ales moartea, am ales revolta împotriva lui Dumnezeu. Ucidem copiii pentru că L-am ucis pe Dumnezeu în conştiinţele noastre.

Petru Lascău