Cei care ați prins perioada regimului comunist vă amintiți cu siguranță versurile imnului de atunci: „Trei culori cunosc pe lume, amintind de-un brav popor... Roșu, galben și albastru, este-al nostru tricolor”.
În această zi de sărbătoare românească, privesc la aceste trei culori dintr-o altă perspectivă, una care îmi definește viața și valorile – perspectiva creștină.
Cei care au studiat coloristica Bibliei susțin că, în textul sacru, găsim trei culori primare, aceleași cu cele din natură: roșu, galben și albastru. Restul culorilor biblice sunt derivate din acestea.
Roșul este, în Biblie, culoarea umanității. În textul evreiesc al Vechiului Testament cuvântul „roșu” se mai traduce și prin „țărână roșiatică”. Este materia din care a fost modelat primul om, Adam. Căci numele lui Adam derivă din cuvântul „roșu/țărână roșiatică”. Dar, mai ales, este culoarea sângelui sutelor de mii de animale jertfite în Vechiul Testament pentru păcatele omenirii. Ceea ce ne amintește că suntem o umanitate decăzută, coruptă, păcătoasă, ticăloșită. În Noul Testament, însă, jertfele animale aduse în trecut pentru păcat sunt înlocuite, o dată pentru totdeauna, de sacrificiul Mântuitorului nostru Isus Hristos. Fără El și crucea Lui, omenirea decăzută nu are nicio șansă. Ba se afundă și mai mult în țărâna sângerie, în mocirla imorală și insalubră a propriei dezumanizări.
Galbenul este, în textul evreiesc, sinonim cu aurul. Este culoarea care descrie splendoarea prezenței lui Dumnezeu și sfințenia Lui absolută. Galbenul auriu este și culoarea care domină orașul perfect din ceruri, descris de ultima carte a Bibliei, Apocalipsa. În acest oraș va exista pentru totdeauna o societate perfectă. Acolo nu va mai exista răutate, invidie, lăcomie, minciună, discriminare, suferință sau moarte. De un galben auriu sunt și credincioșii care vor alcătui societatea perfectă a cerului. Ei au ajuns să fie ca aurul curat căci au trecut prin focul purificator al sfințirii creștine.
Albastrul este culoarea legilor și poruncilor lui Dumnezeu. Evreii din Vechiul Testament purtau la haine un fir albastru, care le amintea că trebuie să păzească legile și poruncile divine. Căci doar păzindu-le vor reuși să formeze, aici pe pământ, o societate care să reflecte valorile lui Dumnezeu și ale cerului, și să deprindă un mod de viață ales, la care celelalte popoare să se uite cu admirație.
Privind la culorile drapelului nostru prin prisma Sfintelor Scripturi, îmi spun încă o dată că, fără Dumnezeu și fără legile, poruncile și valorile Lui, nu putem progresa, nu putem deveni un colț de rai aici pe pământ, nu putem deveni acea societate bazată pe respect, integritate și moralitate, care caută binele comun și spre care alții privesc cu admirație. Fără Dumnezeu ne vom zbate mai departe în mocirla decăderii noastre, jertfind pe altarul aroganței și iubirii de sine valori precum bunătatea, iubirea semenului, onestitatea, cumpătarea și moralitatea.
Cu Dumnezeu, însă, e mai puțină mocirlă și mai multă frumusețe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.