Dacă ai puterea să stai înaintea lui Dumnezeu în
rugăciune, vei avea puterea să stai înaintea oricărui necaz. Necazurile se
înfățișează vieții tale fără nicio rezervă, fără nicio rușine. Eu de ce nu m-aș
înfățișa înaintea Celui care poate birui necazul meu?
Nu avalanșa de necazuri ar
trebui să ne sperie, ci faptul că nu mai alergăm la El ca să ne izbăvească. Să
te lași doborât de necazuri fără să apelezi la puterea lui Dumnezeu prin
rugăciune, mi se pare cea mai grea înfrângere pe care o putem avea.
De ce să rămâi încremenit sub
amenințarea necazului când poți auzi glasul blând al Tatălui tău care îți spune
că El este cu tine în fiecare zi?
De ce să mă las asurzit de
talazurile îngrijorărilor când pot auzi susurul Duhului Sfânt care mă asigură
că Tatăl Ceresc poartă de grijă vrăbiilor, deci cu atât mai mult mie si ție?
De ce să car cu mine sacul de
jale, să mă văicăresc si să gem mereu de durere când pot să las mâna lui
Dumnezeu să dezlege sacul de jale, să îmi vărs amărăciunea din inimă si să las
Cuvântul Sfânt să mă umple de dulceața nădejdii?
Poate ți s-a ofilit nădejdea.
Dacă e așa, atunci scoate-o la aer, oxigenează-o. Cum? Hai să vedem.
Un centurion avea ditamai
necazul. Slujitorul lui pe care îl prețuia era pe moarte. O boală necruțătoare
îl chinuia cumplit.
Ce a făcut el?
A venit la Isus.
De ce să stai si să aștepți
până când si ultima fărâmă de speranță moare? Chiar acum merg la Isus. Nu mai
las nicio secundă să treacă pentru că dacă mai întârzii mult, atunci speranța
se usucă.
I s-a adresat simplu.
Nu căuta să fii în fața lui
Dumnezeu altceva decât ești clipă de clipă. Vorbește cu El. Spune-i ce te
doare. Spune-i ce aștepți de la El. Cheamă-L în casa ta, în necazul tău. Nu
mulțimea cuvintelor tale va pune cerul în mișcare, ci simplitatea unei inimi
care nu îmbracă straiele ce nu i se potrivesc.
S-a smerit înaintea lui
Dumnezeu.
Nu îți etala meritele înaintea
lui Dumnezeu pentru că ele sunt ca o cârpă murdară înaintea Lui. Recunoaște că
nu ești vrednic ca El să intre sub acoperișul tău. Nu vrednicia noastră, ci
mila Lui îl pune în mișcare să vină la noi.
Supune-te lui Dumnezeu.
Centurionul a avut încredere
în puterea lui Isus. A știut că Isus are autoritatea să poruncească prin
Cuvântul Sfânt. ,,Zi doar o vorbă si robul meu se va tămădui”. Ai uitat?
Cuvântul lui Dumnezeu este viu si lucrător si toate i se spun Lui. De ce să
crezi mai mult în ce spune doctorul? De ce să crezi mai mult în ce spune
televizorul? De ce să crezi mai mult în cuvintele oamenilor? Eu aleg să cred
Cuvântului Lui.
Un singur Cuvânt de-al Lui
poate ridica de pe patul de moarte, poate răsturna pe cei puternici, poate
ridica din groapa pierii, poate aduce fii risipitori acasă, poate liniști
furtuna, poate înmulți pâinea si peștii.
Hristos nu s-a mirat de
necazul sutașului, ci de credința Lui. Nu greutățile noastre îl preocupă pe
Dumnezeu, ci faptul că alergăm în direcția greșită. În loc să venim la El, tot
mergem la oameni si alegem soluții omenești sau ne lăsăm copleșiți de
deznădejde.
Sutașul a știut ceea ce noi am
uitat:
Hristos are toată puterea în
cer si pe pământ.
Hristos a dezbrăcat domniile
de putere si l-a lăsat pe diavol fără ea.
Hristos a biruit legăturile
morții si S-a ridicat din mormânt.
Hristos a făcut porțile
veșnice să își ridice capetele si să îl primească pe Biruitor.
Hristos stă pe tron la dreapta
lui Dumnezeu si mijlocește pentru tine.
Sutașul a știut că Isus
Hristos are autoritate. Viața mea stă sub semnătura lui Hristos. Sângele Lui
m-a izbăvit. Nădejdea mea este vie si are un nume: Isus Hristos din Nazaret, Fiul
lui Dumnezeu si Mântuitorul sufletului meu.
Ți se usucă puterea?
Scoate nădejdea la aer si spune împreună cu mine: nu necazul deține controlul asupra mea, ci Isus Hristos care mă izbăvește din mâna celui rău.
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.