Cu greu ne-am fi imaginat că vom face astfel de lucruri în toamna anului 2020.
Unii au mers să cumpere sicriu pentru soțul pe care l-au iubit. Alții stau pe holurile spitalului pândind ușa pe care o să iasă medicul. Pentru unii abia s-a încheiat un divorț dureros. Mulți au rămas acasă fără un loc de muncă.
Peste tot auzi de fracturi de relații. Iubirea a devenit un moft, o toană de copil îmbufnat care pleacă în fugă de la groapa cu nisip. Prieteniile sunt inflamabile si fragile, iar râca, iritarea si nervozitatea s-au betonat.
În lumea evanghelică se aruncă cu versete în neștire, toți au devenit profesori, toți țin lecții altora indiferent că îi cunosc sau nu. Chiar acum când scriu mă încearcă un sentiment de îndoială cu privire la utilitatea acestei postări. Sunt flămând de tăcere cu vorba si vorbire cu fapta.
Spectrul societății este sumbru. Într-un partid s-a cronicizat corupția, într-altul vezi o ofensivă agresivă asupra valorilor biblice, alt partid face alianțe compromițătoare doar ca să câștige cât mai multe primării, pe când un partid care mai apară normalitatea vieții creștine e mic, fără voturi, fără prea multe perspective.
Am condamnat o generație de copii la înstrăinare, am pus-o la distanță, i-am pus mască ca să protejăm sănătatea trupului fără să o cântărim pe cea a sufletului. Noi, adulți, purtam mască cu mult timp înainte de pandemie.
Am cam ajuns în groapă.
Ce e mai dureros e că pe marginea gropii stau ca odinioară frații lui Iosif, bând și mâncând mâncarea adusă de cel pe care l-au aruncat în groapă.
Dar viu este Dumnezeu că cel ce își pune nădejdea în Domnul, nu va fi dat de rușine.
Nu vei putrezi în groapă.
Nu vei rămâne sclavul oamenilor.
Nu vei fi de ocara lui Potifar.
Oriunde te vor purta pașii, Dumnezeu este acolo. În cea mai adâncă vale a suferinței, El este acolo. În cel mai nepătruns întuneric, El este acolo. În groapa trădării, El este acolo. În fața unui mormânt, El este acolo. În colțul de viață unde te-ai ghemuit cu lacrimi pe obraz, El este acolo.
Unii nu îl mai simțim pentru că ni s-a uscat sufletul de la atâta vânt si arșiță. Chiar dacă nu îl simți, El este prezent. Știu că ești mai mult o piatră decât un burete în preajma Lui. Dar să știi că El nu renunță la tine: „Nicidecum n-am** să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Evrei 13:5
Fă o rugăciune fermă si sinceră. Spune-i cât de mult te doare, cât de nedrept ți se pare totul. Dar să nu taci. Te asigur că El nu îți va întoarce spatele. Știu că uneori ți se pare că cuvintele tale sunt goale si fără sens. Nu renunța, nu da înapoi, ci vorbește cu El.
Ești suferind. Nu fugi de Leac.
Ești flămând. Nu fugi de Pâine.
Ești părăsit. Nu fugi de Prieten.
Ești în întuneric. Nu fugi de Lumină.
Știu că rănile sunt adânci. Dar știu ceva mai adânc ca ele: dragostea Lui față de tine.
Știi ce îți spune El în toată durerea ta?
Geneza 28:15 – "Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge...căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.”
Curaj!
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.