Abby Johnson fost director la Planned Parenthood vorbeşte despre realitatea crudă a avortului

 

Mă numesc Abby Johnson și am petrecut opt ani lucrând pentru Planned Parenthood, dar astăzi sunt activist pro-viață. Pe când eram studentă, Planned Parenthood m-a contactat la un eveniment pentru voluntari. Mi-au vorbit despre ajutarea femeilor aflate în criză și despre angajamentul lor de a menține avortul sigur, legal și rar. M-au convins să mă alătur ca voluntar și, ulterior, mi-au oferit o slujbă cu normă întreagă ca asistent medical, înainte de a fi promovată ca director al clinicii.

Credeam cu toată sinceritatea că le ajut pe femei, dar asta s-a schimbat radical în 2009. În aprilie am primit premiul de angajat Planned Parenthood al anului și am fost invitată la gala anuală ,unde se decernează premiul Margaret Sanger, numit după fondatorul organizației. Margaret Sanger a fost rasistă care credea în eugenie. Obiectivul înființării Planned Parenthood a fost eradicarea populațiilor minoritare. Astăzi, 80% dintre clinicile Planned Parenthood sunt amplasate strategic în cartiere cu populații minoritare și în fiecare an organizația își celebrează rădăcinile rasiste prin acordarea premiului Margaret Sanger.

La finalul lunii august șeful meu mi-a impus o nouă normă de avorturi de îndeplinit. Numărul de persoane pe care trebuia să le conving să facă avort se dubla față de anul trecut. Când am protestat, invocând politica publică a Planned Parenthood de scădere a numărului avorturilor, mi s-a replicat că avortul este modalitatea prin care ne câștigăm banii. Punctul de cotitură a avut loc o lună mai târziu, când un medic mi-a cerut să-l ajut la un avort asistat de ecografie. Nimic nu mă pregătise pentru ceea ce aveam să văd pe ecran. Un bebeluș nenăscut, luptând cu disperare pentru a se feri din calea aspiratorului și nu voi uita niciodată cuvintele medicului: „Scotty, teleportează-mă.” Următorul lucru pe care l-am văzut a fost o coloană vertebrală răsucită în pântecul mamei, înainte de a sucomba în fața forței aspiratorului. În data de 6 octombrie am părăsit clinica și nu mai privesc în urmă decât pentru a-mi aminti de ce susțin viața astăzi cu atâta pasiune.

Am înființat și conduc organizația „And then there were none”, care a ajutat aproape 600 de femei să scape din industria avortului. Pentru cei mai mulți oameni care sunt pro-viață, avortul este ceva abstract, al cărei barbarism nici nu poate fi imaginat. Nu știu despre produsele folosite în clinicile de avort, unde cadavrele bebelușilor sunt recompuse, pentru a se asigura că nu rămâne vreo parte în pântecul mamei. Sau despre glumele crude pe care le făceam pe seama lor. Pentru mine, avortul este ceva concret. Știu cum sună și ce miros are. Știți că avortul are un miros specific? Am greșit împotriva acestor copii și femei, iar acum îl susțin pe președintele Trump deoarece a făcut mai mult pentru copiii nenăscuți decât oricare alt președinte. În prima lună în funcție a oprit finanțarea federală pentru grupurile care promovează avortul. A schimbat o lege Obama-Biden care permitea subvenționarea guvernamentală a avorturilor.

A numit un număr record de judecători pro-viață, inclusiv doi la Curtea Supremă și, foarte important, a anunțat o nouă legislație menită să protejeze drepturile lucrătorilor din sănătate care se împotrivesc avortului, alături de care lucrez în fiecare zi.

Viața este aspectul definitoriu a cine suntem ca americani iar aceste alegeri reprezintă opțiunea între doi activiști radicali anti-viață și cel mai pro-viață președinte din istorie. Asta ar trebui să vă îndemne la acțiune. Mergeți din ușă în ușă, sunați la telefon, vorbiți cu vecinii și prietenii și votați pe 3 noiembrie. Faceți ceea ce trebuie pentru realegerea președintelui nostru. Faceți-o cu gândul la cei mai vulnerabili americani. Cei care încă nici nu s-au născut.