Hermina Gheorghe este o româncă rezidentă în Danemarca. Și-a pierdut primul băiat de leucemie și, pe fondul unei depresii, autoritățile scandinave i-au luat, după doar două luni, dreptul de a-și crește al doilea copil.
Patru expertize psihiatrice ulterioare au descris-o pe mamă drept “în spectrul normal”, dar statul scandinav refuză cererile repetate de repatriere a băiatului de 6 ani făcute de România.
De aproape șase ani, Hermina parcurge, o dată pe lună, 120 km cu trenul, pentru a se vedea, sub supraveghere, o oră cu fiul ei.
Întâlnirile au loc într-o cameră de aproximativ 4/4 m, un spațiu rece, oarecare și neutru, dintr-o casă pe care Hermina o numește “o casă specială”.
În Danemarca, serviciul pentru protecția copilului este integrat în instituția municipalității, ei monitorizează și caracterizează vizitele.
Conform Municipalității Hillerød, Hermina are dreptul la o oră în fiecare lună, fără să poată alege, însă, ziua sau ora.
Dacă mama își întreabă fiul, în daneză, dacă este supărat, este întreruptă imediat de unul dintre supraveghetori, care îi spune că nu are voie să îl întrebe așa ceva.
Copilul apucă să spună da, tot în daneză, singura limbă pe care o cunoaște.
Cu toate că ochii Herminei se umplu de lacrimi, se ține tare, zâmbește moderat, să nu pară că e instabilă emoțional...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.