În ultimele săptămâni s-a produs un colaps mental în
rândurile occidentalilor. Nedumerirea, dezorientarea, inabilitatea de a face o
diagnoză a evenimentelor, mi se par evidente. Și nu e de mirare, având în
vedere viteza cu care se petrec, în zilele acestea, evenimente istorice extrem
de radicale și cu consecințe la fel de radicale.
China
elimină autonomia fostei colonii Hong Kong, fără ca Occidentul să reacționeze
ori presa din Marea Britanie să sufle o vorbă. Dimpotrivă, Occidentul își are
ochii ațintiți asupra Americii, prevestindu-i colapsul. Privește exact în
direcția în care China dorește, dându-i ei oportunitatea de a agresa fosta
colonie britanică.
În
SUA, evenimentul brutal din mai 25 s-a transformat în anarhie, o anarhie
nemaicunoscută din anii 60. Ea s-a extins și în Europa. Manifestări și acțiuni
anarhiste se produc în Marea Britanie, Belgia, Franța, iar mai nou și în
Australia. Ele sunt atât de radicale și de numeroase, încât dau impresia unui
colaps civilizațional.
Statuia
lui Churchill a fost dărâmate, temporar, de anarhiști pe motiv că ar fi fost
rasist. Alte statui au fost dărâmate în Marea Britanie, Belgia, Franța și în
alte locuri cu scopul de a eradica „trecutul rasist” al Occidentului.
Cele
mai radicale acțiuni, însă, se petrec, mai în fiecare oră, tot de unde au
pornit, Minneapolis. În Minneapolis consiliul municipal a decis desființarea
poliției. Fabricile incendiate din oraș au
anunțat că nu se vor mai redeschide și că se vor muta în alte state.
În
Buffalo, New York, 57 de polițiști și-au dat demisia după ce 2 dintre ei au
fost suspendați din funcție pentru că au îmbrâncit un protestatar în vârstă. În New York, poliția cere simpatie din partea presei
pentru a-și putea face treaba fără a fi demonizată în permanență, dar fără
succes. În Atlanta, un grup de polițiști și-a dat demisia.
În
California, steagul american e ars, în unele orașe din Old South statuile
confederale au fost dărâmate de anarhiști, iar în Seattle, unul din cele mai
„progresiste” orașe din lume (și orașul în care locuiește Bill Gates), mii de
anarhiști au ocupat primăria, au silit consiliul municipal să elimine poliția,
și au silit și pe primar (unul dintre cei mai „progresiști” primari ai
Americii) să-și dea demisia.
Profesori
universitari conservatori din diverse universități americane au fost destituiți
din funcție peste noapte. Unele biserici tradiționale au primit ordin de a
părăsi clădirile în care se întâlnesc, fiind acuzate de „rasism”.
Unele
biserici au fost incendiate. Memorialul Comemorării Victimelor Comunismului din
Washington, D.C., a fost vandalizat. Tot mai multe
străzi din America au primit nume noi, „George Floyd”. Unele străzi, numite
după figuri istorice „rasiste” au fost redenumite.
Anarhiștii
cer schimbarea numelor monumentelor istorice americane, a bazelor militare
americane și a navelor americane de război, pentru a elimina numele persoanelor
„rasiste” pe care le poartă pe moment.
O
inchiziție nemaiîntâlnită în America din anii 50 se derulează sub ochii noștri.
Flăcările continuă să ardă, vitrinele continuă să fie sparte, cetățenii
continuă să urmărească cu oroare derularea crimelor anarhiste în America pe
ecranele televizoarelor.
Dar
ceva și mai grav se petrece în America, și, prin extensie în Occident: se
produce un gol mental, un colaps mental la cetățenii lor. Nici chiar mințile
oamenilor cu judecată nu mai pot procesa toate aceste evenimente grave și
implicațiile pe care ele le impun. Deciziile devin tot mai greu de luat.
Fiecare mișcare politică, afirmație a Casei Albe, proiect legislativ, toate au
fost politizate.
„Ești
rasist” e acuzația favorită a anarhiștilor la adresa persoanelor albe în aceste
zile. Anarhiștii din Seattle nu mai cer doar „reformarea” forțelor de ordine,
ci „abolirea” în totalitate a forțelor de ordine, reeducarea în masă a tuturor
angajaților de stat, a învățătorilor și a profesorilor universitari, pentru a
elimina din ei „rasismul”.
Cer
o amnistie generală pentru toți infractorii și închiderea închisorilor. Cer
„dreptate rasială” ca principiu suprem după care să fie reconfigurată întreaga
societate americană.
Există
precedent periculos: revoluția culturală a lui Mao care a ucis 30 de milioane
de oameni. Cei 30 de milioane au fost oameni care nu au putut fi „reeducați”
ori „reabilitați”.
Există,
însă, un precedent istoric și mai periculos: confiscarea puterii politice de
către comuniști în Uniunea Sovietică. Anul 1917 a fost greu pentru Rusia.
Sleită de puterea militară, într-o stare de colaps economic și politic, într-o
stare haotică, oamenii au ieșit cu miile în stradă cerând schimbări.
În
mințile lor era un vid enorm. A fost exact momentul în care Germania l-a
transportat pe Lenin din Elveția, cu trenul, până la St. Petersburg. A ajuns
acolo la timp. Mii de oameni demonstrau pe străzile celui de-al doilea oraș ca
mărime al Rusiei. Lenin s-a alăturat grupurilor de anarhiști pe străzi,
devenind pentru ei un „mesia” al momentului. Știm cu toții cum s-a terminat
istoria începută în St. Petersburg în toamna lui 1917.
E
posibil ca ceva asemănător să se întâmple azi în Occident? Eu
aș îndrăzni să spun ca nu e exclus. E chiar posibil să fi pășit deja din era
post-COVID 19 în era anarhiei globale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.