Multe centre de consum, pe bună dreptate considerate
esențiale vieții sunt deschise cu măsurile de rigoare pentru protejarea
sănătății cetățenilor! Atât cât se poate, pentru că nu există viață fără risc!
Unul
singur rămâne pe dinafară, atribuindu-i-se în sfârșit rolul de serviciu
esențial, dar numai pentru câte 10 participanți: biserica!
Cine
încalcă regulile menite să ne protejeze de epidemie poate ajunge în pușcărie,
de unde tocmai au eliberat încarcerați periculoși pentru a-i proteja de…
epidemie!
Asta
se întâmplă atunci când cele două jumătăți ale creierului nu comunică între
ele, atunci când nu mai există punți de echilibru între viețuire, conviețuire
și supraviețuire!
Nu mai
vorbim despre spitalele ambulante de mii de locuri care, iată, nu sunt
folosite, ba se va trece la demontarea lor, miile de ventilatoare care nu erau
destule și peste care se așează praful…
Ni se
va spune că izolarea a dat rezultate și că trebuie continuată!
Bun,
nicio problemă, dar… până când?
Aici,
din nou, totul se relaxează dar în timp, la urmă de tot venind rândul
bisericilor, odată cu stadioanele, teatrele, cinematografele și barurile!
Nu
peste o lună, nici peste șase, nici peste nouă, poate nici peste un an!
Or,
deschiși cu 10 și chiar 50 de persoane înseamnă de fapt închiși pe ocolite!
Pentru
mine, calculul probabilităților este simplu!
Bisericile
nu pot supraviețui închise fizic pentru un an! Nici după două sau trei luni nu
vor ieși neafectate din carantină!
Acceptăm
pericolul contaminării cu Coronavirus ca fiind real! Încercăm să nu credem în
conspirații sau exagerări sinistre și să avem totală încredere în guvernanții
noștri! Asta până la granița absurdului!
Încercăm
să renunțăm la anumite libertăți pentru a supraviețui!
Dar,
atunci când inconsecvența este mai mare decât spitalul maritim aproape gol
ancorat lângă focarul maxim, când orice posibilitate de contaminare la Walmart,
Target, Costco, Planned Parenthood sau la magazinul de lichior din colțul
străzii… trece neobservată, în vreme ce dacă la biserică s-ar îmbolnăvi vreunul
strigăm “crimă”, această inconsecvență este strigătoare la cer!
De
fapt, ne deplasăm atât de mult în fiecare zi, interacționăm cu atâtea persoane,
atingem așa de multe suprafețe și ne întâlnim seara în familie veniți de
pretutindeni încât este ridicol să aruncăm vina doar pe cele vreo două, trei
ore petrecute o dată pe săptămână la biserică!
Plus,
mersul la biserică implică două direcții de responsabilitate: a bisericii că
este deschisă cu toate restricțiile aplicate în toate celelalte centre
esențiale și a participantului că vine respectând toate rigorile unei întruniri
publice!
Sunt
multe disfuncționalități de gândire în abordarea inconsecventă și adesea
irațională a acestei pandemii, dar în încheiere mă opresc la una de ordin
interior!
După
ce trece pandemia, dacă o vor mai lăsa vreodată să treacă – tare bine le prinde
unora – cum le vom mai argumenta enoriașilor că e absolut necesar să vină la
biserică și că nu se poate fără, dacă luni de zile ne-am descurcat bine mersi
și ne-am unit cu cei care în schimbul acestei vieți ne-au sărăcit-o pe
cealaltă, aceea despre care le predicăm oamenilor că trebuie să fie în stare să
renunțe la orice pentru ea?
Lumea
a zis că facem totul pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili dintre noi!
Și
bisericile au vulnerabilii lor! Le-am spus în Duminica Tomii că o absență de la
adunare te poate costa enorm!
Le
spuneam mai demult că serviciile pe internet sunt pentru bătrâni și bolnavi,
dar nu compensează imperativul participării fizice la biserică!
Nu
știm dacă vom reuși! Nu știm dacă nu vor interveni în forță! Nu știm dacă nu se
vor sătura frații de noi! Nu știm nici dacă nu ne va lua Domnul acasă! Totul este posibil!
Dar
știm că dacă nu încercăm, ne-am descalifica să mai predicăm ce am predicat până
acum!
Știți
de ce?
Pentru
că vom deveni la fel de inconsecvenți și iraționali ca politicienii pe care îi
criticăm!
Doamne
nu lăsa!
Cristian Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.