Peter Costea 🔴 Suedia, locul în care „să nu ucizi” devine „ucide”!

Deja am postat anul acesta câteva materiale privind modul în care CEDO ne strivește drepturile (în primul rând libertatea religioasă și de conștiință) în favoarea drepturilor seculariștilor. Recent am postat un material privind influența lui Soros asupra CEDO. Explicam că o metodă pe care CEDO o folosește să ne strivească drepturile și să ne marginalizeze este trierea părtinitoare a cazurilor. Cazurile care implică drepturile „minorităților sexuale” sunt admise de către CEDO în mod disproporționat la numărul persoanelor care constituie acest grup social. Iar în majoritatea acestor cazuri, „minoritățile sexuale” câștigă, iar noi pierdem.

Astăzi vă dau încă un exemplu, petrecut săptămâna aceasta, privind părtinirea de care dau dovadă judecătorii de la CEDO, acești „fii ai Iluminismului” zilelor noastre. Acum câteva zile, CEDO a refuzat audierea cazului a două asistente medicale creștine din Suedia care au fost concediate pentru că au refuzat să participe la proceduri de avort. Și asta din convingeri religioase și pe bază de conștiință. [Link: www.reuters.com]

Pe înțelesul nostru ca și creștini, ele au refuzat să se facă părtașe la uciderea pruncilor nenăscuți, fiindu-le teamă de conștiința lor și mai ales de Dumnezeu. Din convingerea că avortul este omor, că omorul este un rău absolut, că oricare formă de viață umană, născută ori nenăscută, incipientă ori în întregime formată, sănătoasă ori nu, infectată cu COVID-19 sau nu, e la fel de valoroasă și prețioasă și că trebuie protejată.

Am studiat cazul și sunt convins ca este unul dintre cele mai importante cazuri privind libertatea de conștiință care a bătut vreodată la porțile Curții Europene a Drepturilor Omului. Asistentele au pierdut litigiile în tribunalele suedeze și au făcut recurs la ultima instanță de justiție posibilă: CEDO. Într-un mic comentariu care a respins cazul, CEDO a afirmat că autoritățile suedeze au acționat legal. Adică: Suedia și tribunalele suedeze practic declară existența unei obligații a personalului medical de a ucide.

Una dintre asistente este Ellinor Grimmark, de 43 de ani și mamă a doi copii, iar cealaltă este Linda Steen. În mass-media suedeză ele au fost huiduite și etichetate „extreme religious practitioners / practicante religioase extremiste”. Astfel de afirmații ne constrâng să ne întrebăm dacă trăim pe aceeași planetă ori pe același continent. Cum e posibil ca cineva care crede în viața și sanctitatea vieții să fie etichetat „extremist religios”?

Și mai rău, o feministă suedeză întreba, retoric, „ar fi posibil oare să-i avortăm pe cei care sunt împotriva avortului?” Adică să ne omoare? Gândirea asta nu se deosebește cu nimic de cea nazistă și ne înfioară.

Pentru mine, Grimmark și Steen sunt eroine ale credinței, exemple de urmat pentru toți creștinii din lume, laolaltă cu creștinii care refuză să facă ceremonii de căsătorie homosexuală, cu cofetarii care refuză să facă torturi pentru nunțile homosexualilor, cu creștinii care refuză să tipărească propagandă homosexuală, ori fotografi creștini care refuză să-și pună serviciile în slujba căsătoriilor homosexuale. Mulți dintre acești creștini își pierd locurile de muncă și afacerile.

Noi am suferit sub comunism, în timp ce creștinii occidentali erau liberi. Azi, noi ne bucurăm de libertate religioasă, pe când ei sunt supuși discriminării, batjocurilor și disprețului.

E important, zic eu, să fim solidari cu cei care suferă și să facem tot ce ne stă în putință ca aceste forme de discriminare împotriva creștinilor să nu prindă viață în România.

Peter Costea