Doar
săptămâna trecută ce am scris despre eutanasie și suicidul asistat, fără să
știu că pe 10 martie una dintre cele mai influente publicații din domeniul
eticii a publicat un articol, scris de doi autori, care discută trei (3)
presupuse avantaje economice ale eutanasiei. [Link: www.journals.sagepub.com]
Pot
spune că de când monitorizez îndeaproape dezbaterile privind eutanasia nu am
dat peste un articol mai îndrăzneț. Asta e, în general, traiectoria
argumentelor care promovează idei radicale. La început ele apar timid, apoi
prind viteză și în final devin o avalanșă de nestopat. Chiar și titlul acestui
articol îți dă fiori: Counting the cost of denying assisted dying /
Contabilizarea costului interdicției decesului asistat.
Redau,
în engleză și română, abstractul argumentelor: "In this paper, we propose
and defend three economic arguments for permitting assisted dying. … The first
argument is that permitting assisted dying allows consenting patients to avoid
negative quality-adjusted life years, enabling avoidance of suffering. The
second argument is that the resources consumed by patients who are denied
assisted dying could instead be used to provide additional (positive)
quality-adjusted life years for patients elsewhere in the healthcare system who
wish to continue living and improve their quality of life. The third argument
is that organ donation may be an additional potential source of
quality-adjusted life years in this context."
(„În
acest studiu, propunem să apărăm trei argumente economice pentru a permite
decesul asistat (prin eutanasie ori suicid asistat) … Primul argument este că
îngăduirea decesului asistat permite pacienților să evite ani de viață fără
calitate și să evite suferința. Al doilea argument este că resursele consumate
de pacienții care mor prin deces asistat pot fi folosite de către pacienții
cărora nu li se permite să-și pună capăt zilelor, să-și adauge ani de viață de
calitate. În al treilea rând, donarea de organe poate fi un avantaj adițional
pentru calitatea vieții”.)
Ce
observați aici este o interpretare utilitaristă a vieții și a valorii vieții:
conform acestei ideologii, viața are valoare doar dacă folosește la ceva. Dacă
nu folosește la nimic ori consumă mai mult decât produce, nu își are rostul. E
o involuție majoră și radicală a noțiunii sanctității vieții, indiferent de
vârsta ori calitatea sănătății, pe care o deținem noi, creștinii.
Autorii
caută să ne convingă că e în interesul nostru economic și al societății
întregi, să permitem suferinzilor, bolnavilor mintali, vârstnicilor și
persoanelor care suferă de dezabilități să-și curme viața la cerere. Devenim
Islanda: o țară în care nu se mai nasc copii suferinzi mintali ori fizic, de
tipul sindromul down, pentru că sunt avortați, prin lege. Așa se economisesc
resurse financiare.
Bun,
dar atunci ce facem cu cei care își mutilează trupurile schimbându-și sexul de
câteva ori în viață, având operații după operații care costă sute de mii de
dolari de persoană și ani în care persoanele acestea nu sunt productive pentru
că nu muncesc? Ele consumă banii publici, nu îi produc. Risipesc, nu agonisesc.
Risipesc și nu lasă nimic în urmă. Pe noi cei care producem ne numesc bigoți,
iar pe cei care risipesc îi numesc avangardiști.
Fără
îndoială că trăim în vremuri de confuzie acută, parcă nebune. Ne putem menține
sănătatea, însă, cugetând la adevărurile veșnice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.