Am convingerea
că lupta autorităților locale și a forurilor internaționale contra
coronavirusului este una legitimă și de bună credință. Mai cred și că, după
valul acesta, viața va reveni la normal. Nu pot să nu mă gândesc însă cum ar fi
viața sub o „stare de urgență” prelungită?
Deja, de
dragul vieții, oamenii sunt gata să renunțe la drepturile și libertățile lor,
acceptând ceea ce în alte împrejurări ar cataloga ca fiind „anormal”. Or,
anormalul la nivel societal poate lua forma unei distopii, adică o organizare
socială și o guvernare de tip ultra-autoritarist, totalitarist.
Astfel de
scenarii distopice au fost anticipate și sugerate în două lucrări celebre, 1984
(de George Orwell) și Brave New World (de Aldous Huxley).
Prima operă
sugerează o lume de tip „Big Brother” în care oamenii sunt controlați prin
imagini preluate din casele lor și proiectate pe un super-ecran. Deci, un
control cu ajutorul tehnologiei.
A doua carte
prezintă un scenariu bazat pe bio-tehnologie, cu societăți în care sentimentele
și comportamentul oamenilor pot fi controlate prin medicamente, hormoni
artificiali, implantul de elctorzi, repetiții subliminale etc.
La mulți ani
de la scrierea celor două cărți, se pare că astăzi sunt condiții din ce în ce
mai propice pentru ambele scenarii: avem tehnică tot mai avansată de
supraveghere în masă și tehnică ce ridică multe întrebări de tip bioetic.
Criza prin
care trecem confirmă că bioputerea (Foucault) ocupă un loc central pe plan
global. Adică, oamenii sunt dispuși să ofere putere (posibil cu riscul
apariției unor distopii) celor ce promit că le protejează în schimb organismele
lor biologice (viața, biosul).
Repet, nu spun
că ne aflăm acum într-o distopie, dar starea de urgență în care suntem mă face
să mă întreb…. „dar dacă….?” Dar dacă, pentru protejarea vieții, autoritățile
ar interzice pentru totdeauna orice fel de asociere religioasă, orice fel de
închinare înaintea lui Dumnezeu? Ce am face atunci?
Nu știu dacă
vom trece vreodată prin așa ceva, însă în caz că se va întâmpla, trebuie să ne
pregătim imunitatea la distopie încă de acum. Să nu fim luați prin suprindere.
Cum ne
imunizăm? Schimbând bioputerea (Foucault) cu zoeputerea (Cristos). Considerând
ca cea mai mare valoare, nu viața biologică (chiar dacă este foarte importantă)
ci viața spirituală, zoe. Doar atunci vom fi în stare să ne dedicăm viețile
noastre, nu celor ce ne promit protecția vieții fizice, ci lui Cristos, care ne
promite viață spirituală.
Acum nu ne
aflăm într-o distopie, dar este o ocazie bună să ne întrebăm cât de imuni
suntem la ea și care este, în ultimă instanță, valoarea pe care o prețuim cel
mai mult?
Costel Ghioancă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.