miercuri, 5 februarie 2020

Samy Tuțac 🔴 Câteva observații despre controversa ecumenism/talibanism apărută zilele trecute...



Departe de mine gândul să intru în dezbaterea iscată zilele trecute pe tema ecumenismului. Și asta pentru că majoritatea discuțiilor s-au transformat fie în atacuri la persoană, fie în lecții de deontologie profesională date și de o parte și de cealaltă. Oricum, discuția pe fond este absolut necesară, dar cu calm, în adevăr și în dragoste. Și fără a-i blama pe unii doar pentru că sunt tineri. Contează mai mult dacă sunt sau nu biblici. Cu siguranță unele reacții au fost exagerate, iar altele au avut un grad ridicat de ipocrizie și miros de politică bisericească. Am doar câteva observații nu pe fond, ci pe procedură și vreau să-mi exprim nedumerirea cu privire la o afirmație în exclusivitate, despre ecumenismul din timpul dictaturii comuniste, aruncată pe piață nu știu cu ce scop.

Am observat pentru a nu știu câta oară că suntem apărători înfocați ai principiilor, când e vorba de fețe care nu ne plac. Atunci devenim justițiari și vrem sânge, dăm sentințe definitive și apoi plecăm la culcare cu conștiința împăcată. Dar, cum se întâmplă să fim noi trași la răspundere, primul gest e să "sunăm un prieten" sau să facem bășcălie de cei care pun întrebări, doar, doar atragem disprețul celor mai mulți. Am observat că suntem plini de avânt justițiar când e vorba să îi punem la punct pe alții sau când ne dăm de ceasul morții să scoatem paiul din ochiul altuia, dar devenim brusc afectați când e vorba de propria persoană. Vrem respectarea principiilor, suntem împotriva abuzurilor, dar de ce atâta grabă când suntem noi cu musca pe căciulă?

Am fost surprins să aflu că la întâlnirile de rugăciune şi dialog între reprezenții cultelor, în perioada regimului comunist, "liderii cultelor se întâlneau să se roage şi să găsească modalități princare să se apere de abuzurile regimului opresiv şi să lupte împreună pentrulibertate". Nu am auzit niciodată până acum, nu am văzut vreodată un document care să ateste că liderii cultelor de atunci se adunau "să lupte pentru libertate". Dimpotrivă, am văzut documente care atestă că erau vânduți regimului comunist și luptau deschis împotriva celor care luptau pentru libertate. Mai mult, se întreceau în laude și osanale la adresa conducătorului iubit și-i trimeteau scrisori de preamărire, inclusiv pe 19 decembrie 1989, în timp ce Timișoara își jelea eroii morți cu două zile înainte. Și nu și-au cerut niciodată iertare pentru asta, dar au continuat să dea lecții de deontologie pastorală celor mai tineri.

Văzând ceea de am văzut și auzind ceea ce am auzit zilele acestea, în spațiul public sau la întâlniri cu diferiți creștini, am ajuns din nou la concluzia că pe noi, despre evanghelicii români vorbesc, nu ne va ucide corupția din societate. Nu va apuca. Nu ne va ucide nici ideologia de gen, nici avântul homosexualității sau al corectitudinii politice. Nu ne vor ucide nici rătăcirile doctrinare îmbrățișate de prea mulți în ultima vreme. Vom fi striviți de ipocrizie, suficiență și aroganță. Iar pe unii ne va ucide ignoranța și prostia.

Samy Tuțac



▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată) la momentul publicării articolului de mai sus:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.