Peter Costea 🔴 Dacă ești ateu, ești ignorant!

Cuvintele acestea îi aparțin lui John Gray, ateul britanic care în 2018 a publicat Seven Types of Atheism. În opinia lui, ateii sunt ignoranți când e vorba de religie. Ceea ce ei scriu despre religie și cei care cred în Divinitate sunt o nulitate fără relevanță. Asta este una dintre concluziile Capitolului 1 din cartea lui, o carte foarte critică la adresa ateilor, fie contemporani, fie din trecut.

Capitolul 1 al cărții afirmă, în paragraful inițial, „the new atheists have directed their campaign against a narrow segment of religion while failing to understand even that small part / ateii contemporani și-au direcționat campania împotriva unui segment îngust al religiei, fără, însă, a fi capabili să înțeleagă nici măcar această mică parte”. (Pagina 9)

De ce atunci ateii fac atâta vâlvă, iar perspectivele lor anti-religie sunt promovate peste tot? Asta se datorează, crede Gray, faptului că "the organized atheism of the present century is mostly a media phenomenon and best appreciated as a type of entertainment / ateismul zilelor noastre e în mare parte un fenomen mediatic și apreciat cel mai mult ca o formă de divertisment”. (Pagina 23)

În Capitolul 1, Gray face o trecere în revistă a intelectualilor atei ai Veacului XIX, când era la modă să se creadă în știință, nu în Dumnezeu. Critica lor comuna adresată religiei a fost că știința explică (ori poate explica) totul, pe când religia nu. Credința în știință și capacitatea ei presupusă de a explica ceea ce religia tradițională explică este ea însăși, zice Gray, o religie, o credință.

Conform lui Gray, modul acesta de a ataca religia era la modă în Secolul XIX, mai ales în Marea Britanie. Gândirea lui Darwin a intensificat credința în știință în detrimentul credinței religioase. În Franța, gândirea asta a fost promovată, în principal, de Auguste Comte.

Gray numește oamenii de știință „preoții” religiei științei, înlocuindu-i pe preoții tradiționali ca lideri spirituali în noua societate fondată pe știință. Ateii Secolului XIX vedeau în autoritatea guvernamentală o instituție care poate conduce societatea prin metode științifice. Noua religie va deveni o religie care se va închina științei.

Aflăm detalii interesante, mai puțin cunoscute, despre viețile ateilor din trecut, detalii deloc plăcute. Gray nu se dă la o parte din a-l numi pe Comte „semi-deranged / pe jumătate nebun”, ateul francez căutând să lanseze chiar o nouă religie „pozitivistă”, care să înlocuiască creștinismul, o religie nouă, fondată pe știință. Despre Voltaire, Gray afirmă că a fost un rasist. La fel Darwin.

Gray îi numește pe ateii Secolului XIX discipoli ai lui Comte. Manualul de căpătâi al lui Comte, în care el a nuanțat noua lui religie, a fost publicat în 1852, Catehismul pozitivist.

Gray ne asigură că știința nu va putea niciodată da la o parte religia. „Science cannot replace a religious view of the world,” zice el, „because there is no such thing as a „scientific world view” / „știința nu poate înlocui perspectiva religioasă asupra lumii pentru că nu există o perspectivă științifică asupra lumii”.

Un argument care mi-a atras atenția la Gray este convingerea lui că „istoricitatea lui Iisus nu poate fi negată”. Ateii, scrie Gray, incapabili de a nega istoricitatea lui Iisus, sunt la fel de incapabili de a explica, la nivelul științei, de ce miliarde de oameni au crezut și continuă să creadă în acest Iisus, pentru că un mit ori neadevăruri nu pot genera un rezultat atât de marcant în inimile și mințile a miliarde de oameni raționali.

Peter Costea