Cuvintele acestea îi aparțin lui John Gray, ateul
britanic care în 2018 a publicat Seven Types of Atheism. În opinia lui, ateii
sunt ignoranți când e vorba de religie. Ceea ce ei scriu despre religie și cei
care cred în Divinitate sunt o nulitate fără relevanță. Asta este una dintre
concluziile Capitolului 1 din cartea lui, o carte foarte critică la adresa
ateilor, fie contemporani, fie din trecut.
Capitolul
1 al cărții afirmă, în paragraful inițial, „the new atheists have directed
their campaign against a narrow segment of religion while failing to understand
even that small part / ateii contemporani și-au direcționat campania împotriva
unui segment îngust al religiei, fără, însă, a fi capabili să înțeleagă nici
măcar această mică parte”. (Pagina 9)
De
ce atunci ateii fac atâta vâlvă, iar perspectivele lor anti-religie sunt promovate
peste tot? Asta se datorează, crede Gray, faptului că "the organized
atheism of the present century is mostly a media phenomenon and best
appreciated as a type of entertainment / ateismul zilelor noastre e în mare
parte un fenomen mediatic și apreciat cel mai mult ca o formă de divertisment”.
(Pagina 23)
În
Capitolul 1, Gray face o trecere în revistă a intelectualilor atei ai Veacului
XIX, când era la modă să se creadă în știință, nu în Dumnezeu. Critica lor
comuna adresată religiei a fost că știința explică (ori poate explica) totul,
pe când religia nu. Credința în știință și capacitatea ei presupusă de a
explica ceea ce religia tradițională explică este ea însăși, zice Gray, o
religie, o credință.
Conform
lui Gray, modul acesta de a ataca religia era la modă în Secolul XIX, mai ales
în Marea Britanie. Gândirea lui Darwin a intensificat credința în știință în
detrimentul credinței religioase. În Franța, gândirea asta a fost promovată, în
principal, de Auguste Comte.
Gray
numește oamenii de știință „preoții” religiei științei, înlocuindu-i pe preoții
tradiționali ca lideri spirituali în noua societate fondată pe știință. Ateii
Secolului XIX vedeau în autoritatea guvernamentală o instituție care poate
conduce societatea prin metode științifice. Noua religie va deveni o religie
care se va închina științei.
Aflăm
detalii interesante, mai puțin cunoscute, despre viețile ateilor din trecut,
detalii deloc plăcute. Gray nu se dă la o parte din a-l numi pe Comte
„semi-deranged / pe jumătate nebun”, ateul francez căutând să lanseze chiar o
nouă religie „pozitivistă”, care să înlocuiască creștinismul, o religie nouă,
fondată pe știință. Despre Voltaire, Gray afirmă că a fost un rasist. La fel
Darwin.
Gray
îi numește pe ateii Secolului XIX discipoli ai lui Comte. Manualul de căpătâi al lui Comte, în care el a nuanțat
noua lui religie, a fost publicat în 1852, Catehismul pozitivist.
Gray
ne asigură că știința nu va putea niciodată da la o parte religia. „Science
cannot replace a religious view of the world,” zice el, „because there is no
such thing as a „scientific world view” / „știința nu poate înlocui perspectiva
religioasă asupra lumii pentru că nu există o perspectivă științifică asupra
lumii”.
Un
argument care mi-a atras atenția la Gray este convingerea lui că „istoricitatea
lui Iisus nu poate fi negată”. Ateii, scrie Gray, incapabili de a nega
istoricitatea lui Iisus, sunt la fel de incapabili de a explica, la nivelul
științei, de ce miliarde de oameni au crezut și continuă să creadă în acest
Iisus, pentru că un mit ori neadevăruri nu pot genera un rezultat atât de
marcant în inimile și mințile a miliarde de oameni raționali.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.