Dependența
este un fenomen relativ nou, fiind un subiect foarte vast, complex și profund.
Abordarea de față are rolul să atragă atenția și să introducă dramatismul
subiectului. La început este doar intenția de a experimenta, apoi apare
preocuparea, acomodarea cu noua experiență, așteptarea de o repeta și, în
final, apare adicția. Dependența conduce la probleme sociale, deteriorarea
condiției de viață, izolarea socială, crește doza de drog și frecvenţa
repetării administrării acestuia.
DEFINIREA
TERMENILOR
1.
Dependența, adicția, este un automatism care se instalează în creier pe
suportul unei funcții pe care neuropsihologia încearcă să-l înțeleagă, să-l
explice și să-l trateze. Cuvântul ,,adicție” este derivat din latinul ,,înrobit
de” sau ,,obligat să”. Dependența apare atunci când corpul se adaptează la
prezența unui drog. În general, dependența este evidentă atunci când o persoană
nu se poate abține nici măcar o zi să folosească substanța sau să facă lucrul
care a creat adicția. Dependența este, pe de-o parte, o problemă
comportamentală care se automatizează prin repetare; însă pe de cealaltă parte
este o problemă chimică, din cauza eliberării unor substanțe chimice
neurotransmițătoare: endorfină, dopamină (hormonul plăcerii), serotonină
(hormonul fericirii), adrenalină, oxitocină… Dopamina este un neurochimic care
provoacă activitate în creier, stimulând sistemul de recompense de care avem
nevoie pentru supravieţuire. Exemple: mâncarea, actul intim, somnul, legăturile
afective, evitarea durerii etc. Spre exemplu, persoanele cu boala Parkinson nu
procesează suficientă dopamină. Persoanele cu schizofrenie procesează prea
multă dopamină și acest lucru poate duce la furtuni emoționale extreme. Odată
instalată dependența, omul nu mai poate renunţa la repetarea automatismului
prin simpla folosire a voinţei.Dependenţa este o boală progresivă și nu va
trece de la sine. După ce s-a instalat, nu se poate vindeca uşor.
2.
Toleranța este un fenomen potrivit căruia creierul se adaptează la doza de drog
și nu mai simte plăcerea, motiv pentru care solicită creșterea dozei și a
frecvenței utilizării substanței. Dependența apare atunci când corpul se
adaptează la prezența unui drog. În timp, creierul se adaptează și substanța
sau activitatea dorită provoacă din ce în ce mai puțină plăcere. În această
situație, persoanele implicate trebuie să consume mai mult stimulator (drog)
pentru a obţine același efect, deoarece creierul lor s-a adaptat – acest
fenomen este numit toleranţă.
3.
Sevrajul presupune o puternică suferință fizică și psihică, cauzată de lipsa
stimulului (drog, alcool, sex, jocuri de noroc etc). Dependența apare atunci
când corpul se adaptează la prezența unui drog, însă drogul își pierde efectul
inițial, rezultând consumul unei cantități crescute din acel drog pentru a
obține același efect. Atunci când corpul este lipsit de această substanță, se
produce sevrajul. El se manifestă prin dureri puternice, grețuri, vomă,
transpirație, crampe puternice, halucinații, stări de șoc și delir. Biblia
spune: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună
stăpânire pe mine." (1 Corinteni 6:12). (Va urma)
Luigi Mițoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.