În primul rând, suspendă orice dorință/nevoie de a
înțelege realitatea, orice analiză serioasă și pune în loc activismul,
combativitatea, argumentul întotdeauna partizan și belicos, logica războiului.
Nu stârnește nici măcar o nedumerire faptul că în sfera teologiei sunt
introduse ilicit argumente politice sau justificări sofistice. Fundamental,
argumentul se reduce la "cine ne ajută pe noi este în mod aprioric și
incontestabil bun, iar cine nu ne ajută pe noi este prin definiție rău".
Odată
adoptată această logică (această paradigmă pseudoteologică), păcatul și
virtutea, binele și răul sunt discutate nu în termenii biblico-teologici
legitimi, ci după o cazuistică oportunistă, care, în esență, te obligă iarăși
să te poziționezi partizan. Oricine încearcă să numească răul rău este invitat
să compare răul cu diverse variante de rău real sau potențial din tabăra
adversă. În mod just, când cineva face un lucru rău, faptul ar trebui
sancționat ca atare, nu comparat cu răul altuia (fiindcă asta nu face ca răul
cuiva - fie el și aliat de nădejde - să devină bine). Eventual, poate fi
explicat, dar nu scuzat după o etică teleologică.
Obligația
de a opera mereu pe front, mereu în focul luptei reduce mult capacitatea de a
înțelege vremurile și de a reevalua mizele. Există un fel de obligație de a nu
vedea nimic bun la celălalt. Nu o dată, în război unii mor din vina propriilor
camarazi. La fel și în politică, sunt adesea sacrificați unii pentru Cauză. Iar
Cauza este una ce ține de imanent, de lumea asta și de logica politică.
Biserica
și Împărăția lui Dumnezeu sunt mereu în război, dar nu într-unul împotriva
oamenilor, ci unul pentru câștigarea oamenilor, pentru recuperarea lor de sub
influența adversarului. Or politica încreștinată - așa cum e practicată ea în
prezent - antagonizează și polarizează oamenii, suspendând logica misionară în
care funcționează legitim creștinismul și înlocuind-o cu logica jocurilor de
putere în care politicul capătă virtuți răscumpărătoare.
Paradoxal,
tocmai cei care cred cel mai puțin în virtuțile împărățiilor lumești par să
investească disproporționat de multă energie și încredere în promisiunile unei
soluții politice conservatoare. Nu puțini leagă însuși viitorul creștinismului
de factorul politic.
Nu
în ultimul rând, creștinismul devenit ideologie politică dezgustă și
îndepărtează "spectatorii". Evident, pot fi invocate diverse
explicații, dar prima și cea mai puțin convenabilă este tocmai ideologizarea
credinței, instrumentalizarea ei politică și obținerea de beneficii de pe urma
anumitor poziționări politice sub pretexte religioase.
Asocierea
dintre politică, putere și bani reprezintă un cocteil deosebit de periculos
pentru creștinism, care a mai trecut pe aici, cu consecințe extrem de complexe
și nicidecum exclusiv pozitive. Or această asociere și riscurile aferente ei
nu-și găsesc niciun loc în discursul creștinismului înregimentat politic,
pentru care există un singur principiu călăuzitor: "noi/ai noștri sunt(em)
mai buni decât ei/ai lor".
Vigilența
în astfel de contexte nu este facultativă, nici măcar la nivel de comunitate
eclezială, darămite în treburile "lumii". Iar îngăduința față de
derapajele aliaților este la fel de blamabilă ca orice tăcere complice
(complicitățile ortodoxe cu regimurile comuniste, complicitățile bisericilor
sud-africane cu regimul de apartheid, complicitățile bisericilor din sudul
Americii cu sclavagismul etc.). Și cred că e legitim și posibil ca, indiferent
de afinitățile inevitabile cu un partid sau altul, creștinii și chiar
instituțiile bisericești - fără să îmbrățișeze un păgubos mesianism politic,
atenție! - să denunțe acțiunile sau deciziile, declarațiile și strategiile care
impun o poziționare critică.
Politicianul
sau partidul care beneficiază un la un moment dat de un capital de simpatie
printre creștini ar trebuie să știe că nu primește un cec în alb și că nu se
poate folosi de această simpatie ca de un paravan pentru a-și face mendrele în
alte sfere ale puterii, câtă vreme se poartă bine cu biserica și valorile
(selectiv alese) creștine, mizând pe o tăcere interesată a
"aliaților" creștini.
Se
mai poate face politică în aceste condiții? Cred că da. Însă fără a sacrifica
adevărul și teologia pe altarul politicii (dar și fără a le impune politicii ca
absoluturi de instituit la niveld e societate prin legi). Păstrând integritatea
și distincția acestora. De observat aici și faptulc că există mai multe
perspective (toate argumentate teologic și biblic) în privința implicării în
politică a creștinilor și au existat mereu în istoria Bisericii. Iar obsesia
asta a perspectivei unice, a unor atitudini unice posibile reprezintă o formă
de totalitarism și o încercare de manipulare ce iarăși ies din sfera legitimă
de manifestare a spiritualității creștine.
O
întrebare rămâne, din punctul meu de vedere: poate susține creștinismul, în
contextul actual în care polarizarea și antagonizarea sunt folosite programatic
de către lideri de opinie, influenceri și media în general (fiindcă se traduce,
ulterior, în clienți fideli și profit, în fani mereu ținuți în tensiune și
exploatați afectiv până la epuizare), un alt fel de a face politică, mai puțin
oportunist, mai critic, mai principial, mai independent față de partizanate și
mai interesat de adevăr și de problemele sociale (indiferent dacă vin din
"stânga" sau din "dreapta")? Sper că da. Cu toate că, în
acest moment, pare să fie mai grav să fii de "stânga" decât dacă
săvârșești aproape orice păcat sancționat de creștinism și biserică în mod tradițional.
LE:
Știu că votul reduce totul la opțiuni extrem de restrictive, de multe ori la un
da sau nu. Dar asta nu trebuie să reducă întreaga sferă de posibilități și
atitudini creștine strict la opțiunea votului, fiindcă democrația e întotdeauna
mai mult decât atât și dezbaterile pe chestiuni importante nu se pot lipsi de
argumente, nuanțe și poziționări mai puțin rudimentare. De asemenea, un vot dat cuiva nu obligă la susținere
slugarnică și necondiționată. Dimpotrivă, poate fi
baza pentru responsabilizarea politicianului/partidului.
Teofil Stanciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.