De
30 de ani suntem pelerini. Paradoxal pelegrinăm în propria țară!
În
ꞌ89 am numit-o
Revoluție. Astăzi îi zicem lovitură de stat! Oricum ar fi fost, ne-a scăpat de
comunism! (Nu și de comuniști!)
Am
căpăt libertatea visată... Dar n-am știut să o folosim! Și ne-am cam dus pe
tobogan la vale!
Am
tot așteptat lumina de la capătul tunelului! Dar nu am făcut deloc efort să
ajungem la ea!
Am
fost o perioadă foarte uniți! Apoi ne-am rupt… Chiar dacă (încă) mai cântăm
„Hora Unirii”. De trei decenii nu am reușit să învățăm că națiunea nu înseamnă
unul contra altul, nici unul lângă altul. Ci, unul pentru altul!
Am
investit în școli, și nu în elevi! În PC-uri, și nu în profesori. În farmacii, și nu în medici! Și-am devenit un lazaret
uriaș. Nu doar cu bolnavi trupești. Ci și mintali!
Am
construit o sumedenie de case. Am reparat școli. Apoi le-am lăsat în paragină
și am luat drumul diasporei lăsând satele pustii și bătrânii triști pe lavițe…
Am
tot vândut Europei. Întâi fabricile, apoi pământul, pădurile, resursele, forța
de muncă... Și la urmă ne-am vândut sufletul. S-a văzut la Referendumul pentru
Familie!
Am
trecut de la o extremă la alta! La început am fugit din ateism direct în poala
lui Dumnezeu. Dar ne-am plictisit repede de legile Sfinte și-am sărit în
brațele celui rău! Deși cel rău nu ne-a făcut niciunuia niciodată vreun bine!
Am
mers în zig-zag. Ajunge…Trebuie să mergem înainte! Dar cine e gata să ne traseze cu dreptarul?
Știți
cum a început Mișcarea Oastea Domnului? Cu o promisiune: “Ce-ar fi să începem
anul fără sudalmă și fâră beutură!” Și s-au trezit spiritual un milion de
oameni! Ce-ar fi să facem asta și noi?
Ce-ar
fi să (ne) întoarcem cu fața spre România și spre românii?
Ce-ar
fi să ne întoarcem sub aripa lui Dumnezeu? De
30 de ani e gata să ne primească în audiență...
Nicolae.Geantã
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.