Tony Berbece 🔴 Provocările unui copil în secolul 21

Dacă supraviețuiește gândurilor părinților de a-și ucide propriul copil prin avort (aproximativ 50% dintre copii sunt “amenințați” cu o astfel de condamnare în primele luni de viață, iar aproximativ 20% nu scapă de masacrul și genocidul acesta), intră într-o viață extrem de crudă precum puiul de crocodil (acest animal când ajunge adult nu are amenințare, fiind în vârful lanțului trofic, dar când e pui până și o broască îl poate mânca - din sute de pui doar unul, doi sau trei supraviețuiesc).

Adesea mulți copii au de înfruntat cel mai negru coșmar emoțional și fizic, numit divorț. Trăim într-un secol în care ambițiile și orgoliile părinților sunt mai importante decât propriii copii (unele state “civilizate” ajung la un procent de 70% rată a divorțului). Când noi eram mici, iar mama și cu tata se certau, adesea îi auzeam spunând în șoaptă: “Taci, că ne aud copiii!” Azi copiii nu mai contează în multe familii, ci ei sunt traumatizați de certuri, bătăi și divorțuri.

Secolul 21 fiind un secol al tehnologiei, părintele face un compromis colosal, pentru a-l face pe copil să tacă, pentru a avea libertate, pentru a nu comunica cu el, fiind deranjante pentru mulți întrebările lui puerile, pentru a nu investi în el, pentru a nu-i preda lecții de viață atât de necesare copilului, chiar de la primele luni îl lasă pradă unui monstru care-i macină creierul, monstru numit diferit, dar care e același (tabletă, telefon, televizor, etc).

Am vorbit cu un tată care spunea că al lor copil e deja pierdut, nu comunică, nu se joacă și nu e atras de nicio activitate în afară de privitul pe tabletă, iar dacă i-o iei face niște crize de ajunge și la spital. M-am înfiorat. Cum se ajunge aici? Oare nu din iubirea de sine și din comoditate?

Apoi, copilul este expus încă de mic la o hipersexualitate, totul are tentă sexuală în jurul lui, de la desene, până la reclamele de pe stradă. Societatea aceasta, în mare parte dar nu exclusiv, stricată și pervertită sexual caută să-și intoxice copiii cum un alcoolic se bucură când copilul lui bea din sticla de bere sau cum un tutungiu își ține pruncul în nori de fum de țigară. Copiii ajung de multe ori victime ale minților perverse și bolnave ale adulților.

În cele din urmă, dacă totuși copilul “pică” într-o familie mai cultivată, din păcate se pune accentul în educarea lui foarte mult pe abilități și dezvoltare cognitivă și, adesea, nu și pe morală. Cum bine spunea Theodor Roosvelt: “Un om desăvârșit incult poate doar să fure un vagon de marfă, pe când un absolvent al universității poate să fure toată calea ferată.” Romain Rolland spunea că morala este igiena sufletului și a gândului. Câți părinți se mai ocupă și de această igienă a copiilor lor?

Așadar, copilul nu are nevoie doar de educație, ci și de morală, poți fi un hoț bine educat sau un pervers cu Universități cum unul dintre cei mai buni medici pediatri din Anglia era pedofil.

De ce are nevoie copilul secolului 21? De o familie cu principii creștine, de părinți care trăiesc după principiile iubirii lui Hristos. Familia creștină este soluția secolului 21.

Cu prețuire,
Toni Berbece