Peter Costea 🔴 Marșurile „diversității” în România și înșelăciunile lor

Luna mai și luna iunie sunt lunile în care în toată lumea au loc marșurile „diversității”, pe nedrept numite așa. Din nefericire, ele devin tot mai populare și numeroase în tot mai multe locuri din lume, dar și în România. Dacă până acum ele se țineau doar la București și Chișinău, anul acesta se țin și la Timișoara.

Marșurile „diversității” transmit un mesaj care înșeală și sunt desemnate să mascheze tristețea și probleme serioase cu care se confruntă cei care participă la ele. Despre acest subiect am scris de nenumărate ori de-a lungul anilor prin canalele mediatice AFR.

În primul rând „marșul diversității” nu are nimic de a face cu „diversitatea”. „Diversitatea”, văzută prin prisma modului în care oamenii își trăiesc viața intimă, nu e diversitate. E o etichetă desemnată să înșele și să denatureze adevărul.

În al doilea rând, marșurile de acest tip sunt desemnate să distragă atenția de la consecințele grave pe care acest stil de viață îl are asupra persoanelor care îl practica și mai ales asupra copiilor. Despre acest subiect mass-media nu scrie niciodată. Nici în România.

Am scris în fiecare an, de mulți ani încoace, despre tragedia vieților persoanelor care întrețin relații sexuale cu persoane de același sex. Majoritatea acestor studii parvin de la Williams Institute din California, un institut pro-homosexual.

Aceste studii au fost publicate de zeci de ani și fiecare studiu nou confirmă ceea ce studiile anterioare au descoperit: violența domestică la cuplurile de același sex e cu mult mai ridicată decât la cuplurile tradiționale; consumul de alcool, tutun și droguri e cu mult mai ridicat la cuplurile de același sex ca și la cuplurile tradiționale; venitul pe gospodărie la cuplurile tradiționale e mai ridicat decât la cuplurile de același sex; nivelul de educație al persoanelor tradiționale e cu mult mai ridicat decât cel al persoanelor care trăiesc cu persoane de același sex; nivelul profesional al persoanelor tradiționale este și el mai ridicat decât al persoanelor care trăiesc cu persoane de același sex; nivelul de depresie e mai ridicat la persoanele care trăiesc cu persoane de același sex decât al persoanelor tradiționale; sănătatea mintală e mai buna la persoanele tradiționale decât la persoanele care trăiesc cu persoane de același sex; suicidul e mult mai pronunțat la persoanele care trăiesc cu persoane de același sex decât la persoanele tradiționale etc.

Impactul asupra copiilor este și el atroce. Și despre acest subiect am scris des în ultimii ani. Studii privind impactul cuplurilor de același sex asupra copiilor lor sunt publicate frecvent. Impactul e nefast și toxic, din toate punctele de vedere.

Copiii crescuți de cuplurile de același sex învață mai greoi; consumă mai mult alcool, tutun și droguri; sunt mai puțin disciplinați; sunt mai violenți; suferă de confuzie sexuală; trăiesc în mai multă sărăcie; suferă de boli mintale mai mult ca și copiii crescuți de cuplurile tradiționale; se dezvoltă mai greu; se acomodează mai greu social; se integrează mai greu în societate decât copiii crescuți în familiile tradiționale unde copiii beneficiază de roluri echilibrate pentru a se dezvolta armonios: un bărbat și o femeie.

Ultima carte peste care am dat și care discută impactul nefast al cuplurilor de același sex asupra copiilor e Walter Schumm: Same-Sex Parenting Research: A Critical Assessment, publicată anul acesta. Vă ofer o recenzie făcută luna trecută: www.crisismagazine.com/…/its-time-to-promote-good-s… 

Concluziile lui Schumm sunt clare: instabilitatea de familie, abuzul sexual, confuzia sexuala, confuzia de gen, rolurile de gen și sănătatea mintală sunt mult mai agravate la copiii crescuți de cuplurile de același sex decât la copiii crescuți în familii tradiționale.

Mi-a atras atenția și un articol din 5 iunie apărut în publicația britanică The Telegraph, conform căruia numărul minorilor britanici care se plâng de confuzie de gen crește vertiginos. Dacă în 2017-2018 6.867 de minori au avut nevoie de terapie pentru confuzie sexuală, în anul 2018-2019 acest număr a crescut la 12.342, aproape dublu. 

Vina pentru starea aceasta a lucrurilor ne aparține în primul rând nouă, adulților. Am fost nepăsători când au apărut primele manifestări de acest gen, am acceptat și chiar facilitat, instituționalizarea revoluției sexuale, am ignorat sexualizarea copiilor noștri, rămânem nepăsători față de îndoctrinarea copiilor noștri în ideologii de gen și educație sexuală tot mai depravate.

E vremea să luăm atitudine. Exprimându-ne părerea și solicitând clasei politice și statului secular să nu își mai bage nasul în familiile noastre.

Peter Costea