În anul 2010, Hugo Chavez, președintele de la acea vreme a Venezuelei, a blestemat Israelul declarând: ”Folosesc această oportunitate pentru a condamna, încă o dată, din adâncul sufletului și măruntaielor mele statul Israel. Blestemat să fii, Israel!” Aproape 3 ani mai târziu, Chavez a murit în urma unui cancer, dar ceea ce s-a descoperit a fost faptul că boala și-a avut originea în zona pelviană a trupului său, cea la care s-a referit când a blestemat Israelul. Deși dictatorul venezuelean a căutat să se asigure că detaliile bolii sunt ținute ascunse chiar până la moartea sa, rapoartele au indicat că într-adevăr acea zonă a trupului său a fost cea afectată. Cei ce au urât Israelul au ajuns o ruină. Edomul a ajuns o ruină, Babilonul a ajuns o ruină, Asiria a ajuns o ruină, Filistia a ajuns o ruină, Imperiul Roman a ajuns o ruină. Toate acestea nu mai există astăzi, dar Israel continuă să existe. În ceea ce privește Germania, ea a fost înfrântă în al Doilea Război Mondial și divizată decenii întregi după Holocaust. Iar dacă vreodată Dumnezeu a judecat Israelul prin vreo altă națiune, era doar pentru că Israelul era pedepsit și disciplinat pentru nelegiuirile sale.
Cu privire la la judecata națiunilor, Derek Prince spunea acum mulți ani: ”Marea Britanie a ieșit victorioasă din cele două războaie mondiale păstrând intact un imperiu care a fost poate cel mai extins din istorie. Dar în 1947-1948, ca putere mandatară asupra Palestinei, Marea Britanie s-a opus și a încercat să zădărnicească renașterea Israelului ca națiune suverană având propriul stat. Din chiar acel moment al istoriei, imperiul Marii Britanii a suferit un proces de declin și dezintegrare atât de rapid și total încât nu pot fi luați în considerare doar factorii politici, militari și economici relevanți. Astăzi, mai puțin de o generație mai târziu, Marea Britanie – ca și Spania – este o putere mediocră zbuciumată.”
Nu spun aceste lucruri pentru că aș avea vreo plăcere ascunsă de a băga spaima în oameni, ci pentru că vreau să arăt niște adevăruri spirituale care vor fi o binecuvântare pentru cei ce vor lua aminte la ele. Sigur, în primul rând e periculos să urăști evreii pentru că ura în sine e un păcat și e periculos să trăiești în păcat pentru că te afli sub domnia lui Satan care caută să te distrugă și să te ia cu el în iadul veșnic. Astfel, oricare ar fi obiectul urii tale, tu te afli sub blestemul păcatului și ești în pericol. De fapt, ești în pericol atât timp cât trăiești în păcat indiferent de tipul păcatului. Dar acum vorbim despre ura față de evrei și Israel și despre ceea ce arată Scriptura în legătură cu acest lucru.
Mulți oameni urăsc Israelul și pe evrei și în lume și în România. Pe lângă tot felul de justificări pentru ura lor (oricum păcatul nu poate fi justificat), acești oameni mai arată și spre anumite fapte rele făcute de unii evrei, subiect pe care îl voi aborda, de asemenea. Dar mai întâi, haideți să vedem ce spune Scriptura despre ura față de evrei.
În Geneza 12:2-3 vedem chemarea lui Dumnezeu pentru Avraam, iar în cadrul acestei chemări apare și un blestem rostit peste cei care îl vor blestema pe Avraam: ”Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. În tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului!” ”Acest lucru este valabil atât pentru Avraam, cât și pentru urmașii săi. Când Dumnezeu cheamă un om la o anumită lucrare, acel om devine o țintă specială pentru opoziția lui Satan, așa că Dumnezeu clădește în jurul lui un zid protector.” (Derek Prince)
În Geneza 27:29, Isaac (fiul lui Avraam) l-a binecuvântat pe fiul său Iacov cu cuvinte asemănătoare: ”Blestemați să fie cei care te vor blestema și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!” Așadar, atât binecuvântările, cât și blestemele pe care Dumnezeu le-a rostit în contextul chemării lui Avraam au fost transmise și peste urmașii lui. ”Este vital să înțelegem că acest lucru este valabil în mod direct pentru poporul evreu, ca întreg, și pentru poporul Israel” (Derek Prince). Mai departe, în Numeri 24, atunci când Balaam (cel care fusese pus să blesteme Israelul) a văzut că Domnului îi place să binecuvânteze Israelul, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, iar în finalul rostirii (versetul 9) găsim scris: ”Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează și blestemat să fie cel care te blestemă!” Acestea au fost cuvintele rostite de Balaam atunci când Duhul lui Dumnezeu era peste el, ceea ce ne arată că sunt cuvintele lui Dumnezeu, că El Însuși le-a rostit.
În Zaharia 2:8, Dumnezeu spune cu privire la Israel: ”Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: după slavă M‑a trimis El la neamurile care v‑au prădat; căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Mei!” Totodată, Psalmul 129:5-6 spune: ”Să se rușineze și să dea înapoi toți cei ce urăsc Sionul. Să fie ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte de a fi smulsă. De altfel, Biblia ne vorbește și despre cum Domnul judecă chiar și națiunile care au făcut rău Israelului. În Ioel 3:2 este scris: ”Voi aduna toate neamurile și le voi coborî în Valea lui Iehoșafat (Iehoșafat înseamnă ”Domnul judecă”). Acolo mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru moștenirea Mea, Israel, căci l-au împrăștiat printre neamuri și Mi-au împărțit țara.” Dacă stăm bine să ne uităm, asta încearcă să facă astăzi națiunile pământului și în cazul a ceea ce se numește conflictul israelo-palestinian, adică să împartă țara. Iar pentru cei care nu cred că pământul a ceea ce în trecut se numea Canaan este destinat Israelului, Biblia spune:
Geneza 12:7a –> ”Domnul i S-a arătat lui Avram și i-a zis: ”Seminței tale îi voi da această țară!”;
Geneza 13:15 –> ”Pentru că toată țara pe care o vezi ți-o voi da ție și seminței tale pentru totdeauna.”;
Geneza 17:7-8 –> ”Voi încheia un legământ între Mine și tine și sămânța ta după tine, de‑a lungul generațiilor ei, un legământ veșnic potrivit căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. Îți voi da, ție și seminței tale după tine, țara în care locuiești acum ca străin, toată țara Canaan, ca pe o proprietate veșnică. Iar Eu voi fi Dumnezeul lor.”;
Geneza 28:4 –> (Isaac către Iacov) ”El să‑ți dea, ție și seminței tale, binecuvântarea promisă lui Avraam, pentru ca să stăpânești țara în care locuiești ca străin, țara pe care Dumnezeu i‑a dat‑o lui Avraam.”
”De remarcat este faptul că Dumnezeu nu a făcut ca dușmanilor Săi să le fie imposibil să îi blesteme și să îi persecute pe Avraam și descendenții acestuia, dar S-a asigurat că vor exista consecințe teribile dacă se va întâmpla acest lucru. Întreaga istorie tragică a antisemitismului este o dovadă sumbră. Antisemitismul aduce cu sine blestemul lui Dumnezeu.” (Derek Prince) Astfel de acțiuni au consecințe și atrag blestemul asupra celor ce le practică.
Pe parcursul mai multor secole, cea care își zice în mod fals ”Biserica” s-a făcut vinovată de răspândirea unor practici antisemite rușinoase. Biserica datorează poporului evreu fiecare binecuvântare spirituală pe care o are pentru că fără ei nu am fi avut nici apostoli, nici Biblie și nici Salvator (Isus Cristos). Însuși Isus a spus în Ioan 4:22 că mântuirea este de la iudei. Acum, că mulți dintre ei s-au împietrit și nu au vrut să primească mântuirea este un alt subiect despre care vom vorbi acum.
Mare parte din evrei și-au respins Mântuitorul (Isus Cristos Mesia) și au ales să își împietrească inimile. Atunci, înseamnă că au fost respinși de Dumnezeu sau că promisiunile făcute lui Avraam nu mai sunt valabile din cauza neascultării lor? În niciun caz! Pavel spune în Romani 11:1-2: ”Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu nu Și-a respins poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte.” Continuă, și în Romani 11:7 spune tot cu privire la Israel: ”Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului.” Ce înseamnă asta? Că deși mare parte din Israel a respins mântuirea, Dumnezeu a avut tot timpul o rămășiță care a ales să-L urmeze pe Cristos Mesia și să facă voia Lui. Mai departe, în Romani 11:25 spune clar că ”o parte din Israel a căzut în împietrire.” Iar în Romani 11:28-29, același apostol Pavel spune tot cu privire la evrei: ”În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor. Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret.” Cei ce vor să afle mai multe despre cum trebuie să se raporteze un creștin adevărat la evrei o pot face lecturând articolul de aici bazat pe Romani 11.
Așadar, ce observăm din Romani 11? Că în ciuda neascultării, răzvrătirii și împietririi lor, evreii continuă să fie iubiți de Dumnezeu datorită patriarhilor (Avraam, Isaac și Iacov) și că promisiunile făcute lui Avraam rămân valabile și în picioare pentru că darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret. Astfel, rămân în picioare și blestemele în legătură cu care Dumnezeu a avertizat. Dar înseamnă asta că evreii sunt mântuiți doar pentru că sunt evrei? În niciun caz! Scriptura arată clar că singura cale spre Dumnezeu este Isus Cristos și Nimeni nu vine la Dumnezeu decât prin El (Ioan 14:6), fie evreu, fie dintre neamuri. Unii au făcut din Israel un idol și au ajuns cumva să considere că un evreu e mântuit doar pentru că e evreu. Așa ceva este complet nebiblic. Dacă ar fi așa, ar înseamna că regii răi și idolatri din trecut ai Israelului sau alți oameni răi din acest popor care ne sunt arătați în Biblie sunt acum în rai, ceea ce este neadevărat.
Dar Dumnezeu încă are planuri cu Israel. Vedeți voi, Dumnezeu nu protejează Israelul pentru că favorizează pe păcătoșii evrei care îl resping pe Mesia căci judecata lui Dumnezeu este dreaptă și nepărtinitoare. De asemenea, este adevărat că deși există astăzi urmași ai lui Cristos Mesia evrei, marea majoritate continuă să îl respingă. Dar sunt câteva motive detectate pentru care Domnul păzește Israelul. Unul este acela că Israelul este locul unde slava Lui se va odihni. Acolo e Numele Său și reputația Sa. Israel e locul picioarelor Sale. Unii poate ar fi tentați să spună: ”Dumnezeu favorizează Israelul căci îi păzește pe acei păcătoși, dar pe neamuri nu dă doi bani.” Așa ceva nu este adevărat pentru că ar fi nedreptate din partea Lui, iar Dumnezeu nu este nedrept, ci drept. Ce dreptate ar fi aceea dacă Dumnezeu l-ar păzi pe unul doar pentru că e evreu? Nu ar fi. Aici e vorba de planul Lui, de faptul că Mesia se va întoarce în Ierusalim și va domni. Dumnezeu nu poate permite să fie distrus locul unde El va locui. Neamurile vor să îl distrugă, dar Dumnezeu nu permite așa ceva pentru că El va locui în Ierusalim. Cuvântul Domnului spune în Psalmul 132:13-14: ”Căci Domnul a ales Sionul; El l‑a dorit ca locuință a Sa. „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, căci l‑am dorit.””, iar în Psalmul 102:21 spune: ”Numele Domnului va fi vestit în Sion, și lauda Lui – în Ierusalim.”
Un alt motiv este acela că Dumnezeu are un plan cu Israel ca națiune. Știm din Biblie că Israel a fost exilat din cauza păcatelor sale și a neascultării față de Dumnezeu. Dar tot Dumnezeu a promis că îi va aduce înapoi în țara lor după cum ne arată Biblia: ”Îi voi aduce înapoi din țara de nord și îi voi aduna de la marginile pământului. Între ei va fi și orbul și șchiopul, și femeia însărcinată și cea în durerile nașterii. O mare mulțime se va întoarce. Vor veni plângând și îi voi duce în mijlocul rugăciunilor lor. Îi voi conduce la râuri de apă și pe o cale netedă, pe care nu se vor împiedica, căci Eu sunt Tatăl lui Israel și Efraim este întâiul Meu născut.»” – Ieremia 31:8-9. Aici este descrisă întoarcerea fizică și restaurarea Israelului. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până azi evreii continuă să se întoarcă în Israel, mai ales de când acesta a renăscut ca stat. Imediat după aceste versete, urmează o adresare către neamuri: ”Ascultați Cuvântul Domnului , neamuri, și vestiți-l în ostroavele de departe! Spuneți: «Cel Ce l-a risipit pe Israel îl va aduna și Își va păzi turma ca un păstor!»” – Ieremia 31:10
În același timp, în profeți este scris că Dumnezeu va restaura pe Israel de dragul Numelui Său. Dumnezeu nu Și-a distrus poporul de dragul Numelui Lui pentru ca acesta să nu fie profanat înaintea ochilor neamurilor dinaintea cărora i-a scos. În Ezechiel 20:44, în contextul promisiunii restaurării, este scris: ”Și veți ști că Eu sunt Domnul când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, nu căile voastre cele rele și faptele voastre pervertite, Casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn.”
Totodată, mai la începutul articolului am văzut cum Dumnezeu i-a promis lui Avraam că țara va fi dată seminței sale pentru totdeauna ca pe o proprietate veșnică. Ei bine, Dumnezeu se ține de această promisiune. Dacă Dumnezeu ar permite ca neamurile care urăsc Israelul, mai ales arabii musulmani, să-l distrugă din pământul său după cum unii chiar și declară, cum ar mai putea fi ținută promisiunea către Avraam? Dar Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale. Israel a fost necredincios, Dumnezeu a adus judecata peste ei și au mers în exil, iar apoi îi va aduna înapoi ceea ce și face și va continua să facă. De asemenea, Scriptura ne arată și că Israelul va avea un rol în evenimentele de dinaintea revenirii lui Isus Mesia.
Deci, ce trebuie să facă cei ce urăsc Israelul și pe evrei?
În primul rând să se pocăiască de toate păcatele lor, să renunțe la ele și să își pună încrederea în ceea ce Isus a făcut pe cruce murind în locul nostru și luând asupra Lui pedeapsa care trebuia să fie a noastră și să aleagă din acel moment să Îl urmeze, să facă voia Lui și să trăiască pentru El și nu pentru plăcerile lor proprii.
Iar în privința poporului evreu trebuie să îl iubească, să-l binecuvânteze și să se roage pentru el, pentru protecția și mântuirea evreilor. Un exemplu pentru noi în acest caz (dar nu numai) este Pavel care în Romani 9:1-5spune cu privire la evrei: ”Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește, prin Duhul Sfânt, pentru mine că am o mare întristare și o durere neîncetată în inimă. Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi blestemat și despărțit de Cristos de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup, care sunt israeliți! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea și promisiunile. Ai lor sunt patriarhii și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.” Iată inima lui Pavel față de evrei! Iată ce sentimente nobile nutrea față de ei, deși ei erau neascultători. Iată ce mult își dorea mântuirea pentru ei. Nu îi ura cum fac azi multe organizații ce se autointitulează în mod fals biserici. De asemenea, în Romani 10:1 el spune prin Duhul Sfânt: ”Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți.”
Mai mult, versetele de mai sus ne confirmă ce am spus mai devreme în articol, și anume că Biserica datorează poporului evreu fiecare binecuvântare spirituală pe care o are pentru că fără ei nu am fi avut nici apostoli, nici Biblie și nici Salvator (Isus Cristos). Același lucru îl putem observa și în Romani 15:26-27 în contextul în care bisericile dintre neamuri strângeau ajutoare pentru credincioșii evrei din Ierusalim: ”Căci cei din Macedonia și Ahaia au găsit potrivit să facă o binefacere pentru săracii care sunt între sfinții din Ierusalim. Au găsit într-adevăr potrivit, însă le sunt și datori, pentru că, dacă neamurile au avut parte de binecuvântările duhovnicești ale acestora, și ele sunt datoare să-i slujească cu binecuvântări materiale.”
Așa că mare atenție! ”Nu vă înșelați! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Căci ceea ce seamănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6:7)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.