Apostolul Petru
ne învaţă: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de
nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi cu teamă” (1 Petru 3:15).
Predic Cuvântul
lui Dumnezeu de la vârsta de 17 ani (sunt şaizeci şi opt de ani de atunci!).
Multe dintre predicile mele sunt publicate în volume. Şi mai multe se pot găsi
acum pe diferite site-uri în internet. În ultimii şase ani, în multe locuri, am
însoţit predicile mele cu vindecări de bolnavi. În data de 10 aprilie, la
biserica „Deo Gloria” din Timişoara, în timp ce vorbeam despre Împărăţia lui
Dumnezeu ca o realitate prezentă aici şi acum,
un bărbat de 25 de ani a început să strige după ajutor. Era evident
demonizat. L-am chemat în faţă şi am poruncit duhului rău să iese din el în
Numele Domnului Isus. A căzut pe spate şi a fost eliberat. Întreaga întâmplarea fost filmată şi pusă pe internet. În prima săptămână de la postare, pe site-ul
principal în care a fost publicată, a fost vizionată de patruzeci de mii de oameni.
De atunci încoace a fost văzută de multe alte mii de oameni şi a devenit
subiect de discuţii, unele admirative, altele batjocoritoare şi insultătoare.
Pentru aceştia din urmă, mă rog Domnului pentru iertarea şi binecuvântarea
lor!!!
Câteva note
explicative. Evenimentul a fost o surpriză pentru noi toţi. Un răuvoitor s-a
grăbit să spună că totul a fost o înscenare. Vă rog să vă imaginaţi câţi oameni
ar fi trebuit să fie împlicaţi în această „punere în scenă” şi cât de perfect
ar fi trebuit să fie „jucat” totul. Şi apoi… nimeni dintre cei implicaţi să nu
sufle o vorbă că totul a fost pus la cale şi că totul a fost o enormă înşelare!
Gândiţi-vă bine
ce implicaţii are această teorie!
Şi acum pornesc
la drum să vă dau socoteală despre drumul pe care l-am parcurs în ultimii 20 de
ani. Pe vremea aceea ţineam cursurile despre viaţa spirituală şi inevitabil am
ajuns să scriu cursul întitulat „Cum trăim după învăţătura Domnului Isus”
(ţinut prima dată la Biserica Baptistă din Cluj, Mănăştur, în ianuarie 1999 şi
publicat sub formă de carte în iulie, anul 2000).
Iată ce am scris
în prefaţă la acest curs: „Cursul acesta pleacă de la credinţa fundamentală că
învăţătura dată nouă direct de Domnul Isus trebuie să fie absolut pe primul
plan în gândirea şi în trăirea noastră. Domnul Isus Cristos este Dumnezeu
întrupat. Dumnezeu venit la noi. Prin urmare, învăţătura Lui este direct
învăţătura lui Dumnezeu.”
Această
declaraţie de principiu a rămas până astăzi credinţa mea fundamentală.
În anul 2010, am
publicat cartea „Bunătate – O teologie bazată pe învăţăturile Domnului Isus
Cristos.” Aceasta a fost urmată de cartea mea întitulată „O ţară ideală –
Cultura Împărăţiei lui Dumnezeu” (2015), în care caut să arăt cum ar fi o ţară
în care învăţătura Domnului Isus ar fi aplicată în toate sectoarele vieţii
naţionale.
În cursul
acestor ani de studiu intens al învăţăturii Domnului Isus, am ajuns să iau
hotărârea să-L cred şi să caut să-L imit pe Domnul meu în tot ce spune. Cu
această hotărâre solemnă, am ajuns la
această afirmaţie a Domnului Isus: „Adevărat, adevărat vă spun
că cine crede în Mine va face şi El lucrările pe care le fac Eu (Ioan 14:12).
Să observăm ce
făcea El: El predica Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, vindeca bolnavii şi
elibera oamenii de duhurile necurate (vezi Matei 4:23-24). După trei ani de
şcoală, Isus şi-a trimis ucenicii să facă şi ei aceste trei lucruri (vezi Matei
10: 1-8 şi Luca 10:1-24).
Am ajuns să cred
că aceste lucruri se continuă în felul acesta până astăzi: Noi trebuie să
predicăm Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, să vindecăm bolnavii şi să
eliberăm oamenii de duhurile rele.
Cu aproximativ
şase ani în urmă am început să pun în practică ceea ce am văzut la Domnul
Isus: la sfârşitul predicii să chem în
faţă pe oamenii bolnavi şi să mă rog pentru vindecarea lor. Spre mirarea
multora, Domnul a onorat această ascultare de Cuvântul lui cu multe vindecări.
În 10 aprilie, la Timişoara, Domnul m-a pus în situaţia cu totul neaşteptată de
mine de a avea în faţa mea un om evident stăpânit de un duh rău. L-am ascultat
şi în cazul acesta pe Domnul Isus, am poruncit duhului (sau duhurilor) în
numele Domnului Isus să plece din omul acela şi… Domnul Isus a făcut minunea
eliberării lui.
Ce vrea Domnul
Isus să ne spună la toţi prin faptul acesta? Iată ce cred eu că vrea să ne
spună: O mare parte dintre credincioşii evanghelici au fost învăţaţi să creadă
că acest fel de minuni au încetat odată cu prima generaţie de creştini. Lucrul
acesta este incorect. În generaţia noastră, tot mai mulţi credincioşi se întorc
la predicarea Evangheliei Împărăţiei, la vindecarea bolnavilor şi la eliberarea
oamenilor de duhuri rele. Domnul Isus, care este la cârma istoriei, vrea să ne
readucă la implementarea planului Lui de a cuceri omenirea pentru Dumnezeu.
Aceasta se face prin predicarea Evangheliei Împărăţiei, prin vindecarea oamenilor
şi prin eliberarea lor de duhuri rele. El m-a folosit să fac demonstrarea
realităţii eliberării unui om în aşa fel încât să vadă o ţară întreagă.
Am fost surprins
aşa cum aţi fost şi voi. Eu nu pot face decât să-i atribui Lui întreaga
întâmplare şi să-I dau Lui toată lauda, onoarea şi gloria.
Una dintre cele
mai importante învăţături pe care le-am primit din fragedă tinereţe a fost
unirea cu Cristos şi trăirea în unire cu Cristos, intim şi real, aşa încât, cum declară apostolul Pavel, „nu mai trăiesc eu,
ci Cristos trăieşte în mine” (Gal.2:20).
Ori, dacă
Cristos trăieşte în mine, este de mirare că El face prin mine aceste lucrări
ale Lui?!
Aceste lucruri
nu sunt teorii de învăţat la şcoală. Ele sunt realităţi vii, cele mai minunate
realităţi ale vieţii creştine. Ele au fost abandonate în multe culte creştine,
fiindcă odată cu acceptarea păcatului ca fiind inevitabil, (au acceptat
corupţia ca „inevitabilă”) au pierdut şi puterea care vine din prezenţa lui
Cristos în noi.
Este vremea să o
rupem cu păcatul, să revenim la o viaţă de părtăşie intimă cu Dumnezeu şi,
astfel, la o viaţă în care miraculosul este iarăşi o realitate vizibilă în
vieţile noastre!
Acesta, cred eu,
este lucrul pe care vrea Domnul Isus să ni-L spună prin aceste evenimente
surprinzătoare.
Iubiţii mei
fraţi, în loc să mă atacaţi pe mine pentru că am fost folosit în felul acesta
de Domnul Isus, mai bine întrebaţi-vă ce trebuie să facem ca viaţa noastră în
Cristos să fie o realitate vie şi să ne iubim unii pe alţii în aşa fel încât
lumea să cunoască realitatea lui Dumnezeu prin felul nostru de iubire, de
sfinţenie şi de putere.
Aşa să ne ajute
Dumnezeu!
Iosif Țon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.