Inspirația de a scrie acest comentariu mi-a venit acum câteva zile, în timp ce citeam o carte extraordinară, cu un subiect fascinant: God in the Rainforest: A Tale of Martyrdom and Redemption in Amazonian Ecuador („Dumnezeu în pădure: O poveste despre martiraj și iertare în Amazonia Ecuadoriană”). Destul de lungă și detaliată în evenimente, cartea a fost publicată anul acesta de Oxford University Press și mi-a luat câteva săptămâni să o citesc. Vă ofer o recenzie:
Evenimentele descrise în carte încep în anii 1950 și se încheie în primul deceniu al noului mileniu.
În ianuarie 1956, cinci tineri misionari americani – printre ei unii care au luptat împotriva lui Hitler în al Doilea Război Mondial – au fost uciși pe malul unui fluviu din Amazonia ecuadoriană de un grup de băștinași. Băștinașii aparțineau tribului Waorani, o populație amazoniană înrudită cu incașii care, spre deosebire de Waorani, locuiau în munții Anzi.
La acea vreme nici un băștinaș Waorani nu era creștin. Tinerii misionari americani s-au mutat în Ecuador împreuna cu familiile lor, soții tinere și copii mici. Vreme de câteva luni au survolat teritoriul băștinașilor Waorani și în ianuarie 1956 au aterizat cu avionul lor primitiv pentru prima dată pe teritoriul băștinașilor, pe malul unui fluviu care le traversa teritoriul.
La câteva zile după aterizare au avut primul contact cu băștinașii, care neînțelegând intențiile pașnice ale misionarilor, i-au ucis.
Familiile tinerilor misionari nu s-au întors în America. Au rămas în Ecuador să continue munca misionară începută de soții și tații lor. Soțiile și copiii au învățat limba băștinașilor, s-au împrietenit cu unii dintre ei și în timp au început să locuiască între ei. I-au învățat să scrie, să citească și au început să-i misioneze în creștinism.
După câțiva ani, între băștinași s-au stabilit și misionarii de la Wycliffe Bible Institute. Cu sediul în Dallas, Texas, institutul e specializat în traducerea Bibliei în limbile mai puțin cunoscute ale lumii. Au început să traducă Biblia în limba Waorani.
Anii 1970 au fost ani grei pentru misionari. Marxismul devenise la moda în America de Sud, iar agresiunea gherilei și a insurgenților marxiști era în creștere. Misionarii erau priviți ca agenți ai „imperialismului” american, „gringos” cu intenții rele. Presiunile asupra misionarilor de a pleca din Ecuador erau mari. Campania de denigrare a continuat până la începutul anilor 1980. Dar misionarii au perseverat.
După 12 ani de muncă asiduă, obstacole și împotriviri, patru femei (o misionară americană, una germana și două băștinașe convertite la creștinism în anii 1960) au terminat traducerea Noului Testament, în 1992. Până atunci, fără o Biblie în limba lor, aproximativ 15 până la 20% dintre Waorani deja s-au creștinat. După 1992, creștinismul s-a extins vertiginos între Waorani. Avându-i pe misionarii americani ca model, familiile extinse de Waorani au început să citească Noul Testament împreună, să se roage împreună acasă, au improvizat biserici, iar unii dintre bărbați au devenit misionari și evangheliști care au dus mai departe creștinismul altor nativi care le vorbeau limba ori limbi similare.
În ianuarie 2006, la exact 50 de ani de la masacrul misionarilor, sute de băștinași Waoroni convertiți la creștinism s-au strâns pe malul fluviul Curary, în locul în care misionarii au fost uciși, pentru o slujbă religioasă comemorativă. În aceeași zi, zece dintre băștinași au fost botezați la creștinism.
Ce are asta a face cu Bruxellesul? Misionarea spațiului secular e la fel de importantă ca și misionarea ființelor umane. Este o viziune, și aș îndrăzni să spun, o obligație pe care o avem cu toții. Creștinismul i-a schimbat pe băștinașii Amazoniei ecuadoriene în bine.
Din oameni violenți i-a transformat în oameni pașnici. Violența i-a dus aproape de extincție, dar relațiile pașnice i-au readus la viață. De la 800, numărul lor a crescut ajungând azi la aproximativ 4.000 de suflete.
Valorile creștine pot face același lucru pentru continentul în care trăim: îi pot da viață, speranță și un viitor. Bruxellesul și Parlamentul European au nevoie de Dumnezeu și de creștinism la fel ca și băștinașii Amazoniei ecuadoriene. În final, tocmai asta a fost și continuă să fie misiunea creștinilor, de la începutul existenței lor acum 2000 de ani, până azi: să nu fie nepăsători față de lucrurile care se petrec în jurul lor, ci să le schimbe. Înspre bine.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.