Virgil Achihai 🔴 "Învață-ne să ne numărăm bine zilele ..."

   „Învață-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă”!                                        Psalmul 90:12

A mai trecut un an din viața fiecăruia, iar 2018 este de acum amintire.

Am început un an 2019, pentru care cu siguranță deja ne-am făcut planuri, vise, speranțe. Nu știm însă câte dintre ele se vor împlini, nu știm prin ce bucurii sau necazuri vom trece în mersul nostru către un final de an pe care ni-l dorim din toată inima binecuvântat. Cu împliniri și realizări la care nici nu am visat, dar mai ales cu o inimă mai înțeleaptă.

În același timp, deși zi de zi facem pași mici prin ceea ce numim convențional TIMP, realizăm asemenea lui Neil Amstrong, acela care a călcat primul pe lună, că facem și un pas important către întâlnirea cu Dumnezeu.

Am primit în dar mântuirea prin credința în Domnul Isus Hristos, venit în lume la împlinirea vremii. Veșnicia întâlnește vremelnicia. Și noi avem o vreme a noastră în care intrăm în lume, dar și un timp limitat al vieții.

Moise, omul lui Dumnezeu, ne lasă prin Sfânta Scriptură, în Psalmul 90:12, acest înțelept îndemn „învață-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă”.

Psalmul 90 este un pasaj din Sfânta Scriptură în care este vorba în primul rând despre TIMP! Psalmistul compară o mie de ani cu trei ore ale unui străji din noaptea ce trece, în timp ce omul doarme. Așa cum trec orele, așa trec zilele, anii! Înțelept este omul ce înțelege vremelnicia lui, ce își vede cele două hotare ale vieții, nașterea și moartea, fiind cunoscute de Dumnezeu! Doar o astfel de înțelepciune ne va face să înțelegem că avem zile limitate ca număr, iar ele trebuie privite ca ceva de mare preț.

Moise a condus poporul prin pustie vreme de patruzeci de ani, după ce alți patruzeci de ani a fost la palatul lui Faraon și alți patruzeci de ani prin pustie ca păstor. În toți acești ani, a văzut cum anii săi se duc. Psalmul 90 ne îndreaptă gândul atât spre Exod 16, spre descoperirea manei zilnice cât și spre rugăciunea Tatăl nostru și pâinea cea de toate zilele.

C.S.Lewis a accentuat în multe din scrierile sale despre lupta omului cu timpul, despre oamenii ce au atâtea probleme să înțeleagă că au o vreme limitată în care își duc existența. Aceasta deoarece omul a avut chemarea să trăiască etern, dar din cauza păcatului și a morții, a primit un timp limitat de la Dumnezeu. Întoarcerea omului către Creator înseamnă că perspectiva veșniciei devine parte a vieții de zi cu zi a credinciosului, iar întâlnirea cu Dumnezeu este mai aproape de fiecare om, cu fiecare zi ce trece.

Un loc drag mie, alături de casă și familie, îl reprezintă Adunarea celor credincioși unde ne strângem sub călăuzirea Duhului Sfânt pentru cititul Scripturii și învățăm împreună în școala lui Dumnezeu. Doar așa putem primi zi de zi înțelepciunea atât de necesară, atât a minții cât și a inimii prin care înțelegem trecerea zilelor și a anilor, dar mai ales a noastră, a fiecăruia.

Suflarea de viață este darul de preț pe care orice om îl primește de la Creator și care ne însoțește zi de zi toată viața.

 În Psalmul 139:1-3 este scris: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul, știi când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate zilele noastre”.

Da, Cuvântul lui Dumnezeu îmi spune că până și zilele vieții imi sunt cunoscute de El.

Dumnezeu îmi cunoaște începutul și sfârșitul vieții. Responsabilitatea pe care o înțeleg tot mai bine cu trecerea anilor, dar mi-o și asum, este că prin cunoașterea Domnului Isus Hristos, trăiesc zi după zi uitându-mă într-un calendar ce-mi spune despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu, de vremea intrării mele în lume, dar nu-mi spune nimic de vremea plecării mele din lume.  

Înțelepcinea ce vine din Cer, de sus, mă conduce în a înțelege că am nevoie de Cineva  care să fie alături de mine zi după zi, în așteptarea acelei frumoase zi când voi intra în realitatea vieții veșnice. Sunt eu, suntem noi dornici să urmăm înțelepciunea de Sus sau ne considerăm prea înțelepți prin firea noastră?

Referendumul din perioada 6-7 octombrie 2018, mi-a arătat și ne-a arătat că nu suntem pregătiți pentru a înțelege vremurile și a le trăi „frumos ca în timpul zilei” Romani 13:13. Să privim în urmă și să înțelegem să nu irosim TIMPUL ce îl avem la dispoziție: al meu ca și persoană, al nostru ca și comunitate evanghelică, al vostru ca și națiune!

Domnul Isus a prețuit zilele Sale pe pământ, învățând pe oameni Adevărul despre viață. Dar a folosit și orice clipă a nopții ca prin rugăciune să păstreze acea legătură tainică, de neînțeles a Fiului cu Tatăl și cu Duhul Sfânt!

Să luăm bine aminte la faptul că zilele noastre ne sunt numărate de Creator. Tocmai de aceea este înțelept să le numărăm și noi. Cât de fericiți am fi dacă nu am prelua valorile culturale vremelnice de evaluare a vieții, modele manageriale de măsurare a eficienței trecerii timpului, ci am cere înțelepciune de la Dumnezeu ca să înțelegem vremea și vremurile!

În alergarea zilnică după împliniri trecătoare să ne facem timp să ne gândim și la veșnicie. Să ne oprim si să facem lucruri frumoase, nu doar unii pentru alții, ci și pentru Domnul Isus Hristos.

Trăim într-o lume ce merge către un final ce este deja cunoscut de Creatorul Universului. Înțelept este omul ce înțelege, atât timp cât este în viață, că tot și toate sunt trecătoare, doar Dumnezeu este veșnic. Toți oamenii își numără anii și văd cum se duc. Dar cine este înțelept își numără bine zilele!

Doar așa înțelege că Dumnezeu este alături de el zi după zi și îi dă în dar, printre multe altele și pâinea cea de fiecare zi.

Ca și răscumpărați ai Domnului, dar cu o viață limitată, să ne trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima! Ce ai dori să fie scris pe ultima pagină a vieții tale? De către familie, prieteni, dar mai ales de Dumnezeu? Avem doar o viață, cum o trăim? Avem o istorie de scris, cum o scriem? Ce lăsăm în urmă, dar mai ales ce trimitem înainte? A fost o vreme când mă gândeam ce voi primi drept moștenire de la părinți? Acum a venit vremea să mă gândesc ce moștenire voi lăsa eu copiilor mei. Una materială dar mai ales una spirituală. Să ne numărăm atât de bine zilele, astfel încât fiecare zi să conteze!                                                                                         

Ori de câte ori începem o zi, să o vedem ca pe un dar de la Dumnezeu. Să ne bucurăm de ea, de cei dragi și mai ales de părtășia cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.      

    Virgil Achihai