Tony Berbece 🔴 Pumni spre cer...

Ridicăm pumni spre Cer și ne văităm că suntem loviți cu cancer, care a omorât 9 milioane de oameni în anul 2018 (80% din el fiind provocat tot de om), dar noi am omorât ca “rasă” tot într-un an 42 de milioane de copilași. A fost găsit unul în România chiar la groapa de gunoi, un copilaș care avea pe corpușorul lui răni provocate de un obiect tare. Ce fel de mamă ar face asta? Noi ridicăm adesea pumni spre Cer a condamnare, dar uităm că milioane de pumni de copilași au stat încleștați de durerea produsă de armele criminale din clinicile de avort. Acești pumni ne dor?

Am aflat cu stupoare că niște călugări Franciscani au fost arestați pentru că dăruiau într-o clinică pentru avorturi trandafiri și cartonașe cu mesaje de încurajare și cu numărul de telefon al unui centru de îngrijire a noilor născuți și a mămicilor fără ajutor. Am cam început să arestăm binele și să eliberăm nebunia.

Ridicăm pumni spre Cer și ne văităm că suntem loviți cu sărăcie, dar numai de revelion în România au fost cheltuiți pe băutură și petarde cât bugetul necesar ieșirii din criză a tuturor săracilor din țara asta, dar cui îi pasă, “ei sunt de vină că-s săraci“, nu? Consumăm pe lucruri care nu ne trebuie mai mulți bani decât au nevoie cei săraci ca să trăiască. Dacă lumea ar dona 10% din banii cheltuiți pentru distracții, rata sărăciei ar scădea considerabil. Dar cine mai are gândul lui Hristos, să se gândească la alții mai mult decât la sine?

Ridicăm pumni spre Cer și ne văităm că nu avem timp să ne împlinim destinele, că viața e prea scurtă pentru a realiza tot ce ne dorim, dar oamenii de astăzi consumă cel mai mult timp pe divertisment, nu la voia întâmplării Netflixul are un succes real, iar unul dintre filmele sale a fost vizionat în 24 de ore de către 52 de milioane de oameni. Astăzi peste 90% din timpul liber se consumă pe “destindere” și restul pe formare. De aceea sunt mai puțini oameni profesioniști decât în orice alt secol.

Dăm vina pe Cer pentru ceea ce adesea noi suntem responsabil, e mai ușor să găsești un “țap ispășitor”. Ne văităm, dar uneori degeaba, frâiele sunt încă în mâinile noastre. Ce facem cu alții care depind de noi, ce facem cu timpul, ce facem cu sănătatea noastră, ce facem cu sufletele după ce ne va ceda trupul? Haideți să lăsăm văitatul și să fim responsabili. Dumnezeu a creat un Paradis, iar lumea de azi este “opera” noastră. Ce formă îi vom da în continuare?

Doamne ajută!

Tony Berbece