Marele proiect european cunoscut nouă astăzi ca Uniunea Europeană a început în urmă cu șaptezeci (70) de ani, în 1949. Mai puțin știut, însă, este faptul că toți fondatorii ei au fost creștini (catolici și protestanți), care au pus bazele instituțiilor incipiente ale Uniunii Europene din motivații și pe principii creștine.
Din nefericire, după 70 de ani, viziunea lor e greu de depistat ori recunoscut din perspectiva valorică a Uniunii. Mai lamentabil este însă faptul că oamenii de bună credință care propun reîntoarcerea Uniunii Europene la principiile creștine pe care a fost clădită, sunt marginalizați, agresați, criticați ori intimidați să rămână in tăcere. Împreună cu mulți alți creștini nădăjduiesc că Uniunea Europeană se va reîntoarce, până nu va fi prea târziu, la viziunea fondatorilor ei creștini de acum 70 de ani.
Istoria nu e și nu a fost niciodată statică. Șaptezeci de ani e o perioadă lungă de timp. În anul 1949, când Stalin încă era în viață și miile lui de tancuri erau staționate amenințător în inima Europei, jumătatea estică a Europei era sub ocupație sovietică. La fel jumătatea vestică a Austriei, inclusiv Viena. Cortina de fier căzuse, Europa era înfometată, structurile politice și legislative ale Europei Occidentale erau prăbușite, economia ei distrusă, iar securitatea europenilor era o iluzie, o dolentă care părea imposibil de realizat.
În acele zile grele, însă, Dumnezeu nu a uitat Europa. Din fericire, pe vremea aceea Președintele Statelor Unite ale Americii era Harry Truman, un creștin evanghelic care era preocupat de soarta și suferințele Europei. Sub președinția lui, SUA a lansat Planul Marshall desemnat să reconstruiască economia Europei Occidentale. Începând cu anul 1948 economia Europei a cunoscut o dezvoltare rapidă și profundă rezultând în miracolul economic al Europei Occidentale ai anilor 50 și 60.
Pe plan militar și al securității, Președintele Truman și SUA au sprijinit formarea organizației nord-atlantice, NATO / OTAN în 1949, care de atunci a asigurat pacea și securitatea Europei vreme de aproape trei sferturi de secol. În 1953 Stalin a murit și în 1955 Uniunea Sovietică s-a retras din Austria și Viena.
Dacă SUA, sub administrația Președintelui ei creștin, a asigurat securitatea și dezvoltarea economică a Europei post-belice, simultan, un grup de politicieni și vizionari creștini europeni au început să lucreze la cel mai mare proiect social, economic și politic cunoscut în istoria Europei și a lumii – Uniunea Europeană. Generația noastră este beneficiarul direct al viziunii acestor oameni și consider că avem obligația să continuăm ceea ce am primit din partea lor și să ducem mai departe: o Europă fundamentată pe valori creștine, dedicată democrației, libertăților fundamentale și virtuților creștine.
Vizionarii creștini care au fondat Uniunea Europeană
Cine au fost acești vizionari creștini care în anii 40 și 50 ai veacului trecut au vizualizat o Europă democrată, creștină și prosperă? Voi aminti câțiva dintre ei și anume: Jean Monnet, Robert Schuman și Paul-Henri Spaak. Nu vreau să-l trec cu vederea pe Konrad Adenauer, Cancelarul Germaniei anilor 50 și 60, creștin autentic, tată a 8 copii, fondator al democrației creștine post-belice germane și europene, omul potrivit la locul potrivit pentru Europa zilelor lui.
Din nefericire, democrația creștină formulată de catolicii și protestanții Europei Occidentale a anilor 50 și 60 e pe cale de dispariție în Europa, fie sub acest nume ori etichete similare. Europa ultimei generații s-a distanțat atât de mult de viziunea creștină a părinților și bunicilor ei, încât e imperios să ne reamintim de unde am plecat și, mai ales, cum am ajuns aici. Doar făcând acest lucru ne putem întoarce la adevăratele valori pe care au clădit înaintașii noștri.
O știre aproape în întregime necunoscută ori trecută cu vederea care a cutremurat Europa la sfârșitul anului 2018 a parvenit din Spania tradițională și catolică unde în 2017 s-au născut mai puțini copii decât în 1941. În 1940, Spania avea 26 de milioane de locuitori, iar în 2017, 46 de milioane. După cum se vede, 46 de milioane de ființe umane din zilele noastre aduc pe lume mai puțini copii decât cei 26 de milioane de oameni de acum aproape 80 de ani. Din 2015 încoace în Spania mor mai multe persoane decât se nasc. Știrea aceasta depresivă e o simptomă a declinului Europei zilelor noastre, de la un capăt la altul. În consecință, recunoașterea dreptului la viață al copiilor nenăscuți este condiția primă și sine qua non pentru renașterea economică, spirituală, valorică și creștină a Europei.
Cum am ajuns aici într-o perioadă atât de scurtă de timp? Nici generația noastră, nici cea din naintea noastră nu au păzit, nici nu au promovat viziunea creștină a fondatorilor Uniunii Europene. Citind știrile acestea și gândindu-mă la subiectul acesta mi-a venit în minte pasajul din Facerea 2:15 care amintește rostul omului în Eden: ”s-o lucreze și s-o păzească.”
Generațiile creștine de dinaintea noastră care au fondat Uniunea Europeană au avut în minte un Eden pământesc, proiectat pe fundamente creștine, nu tocmai diferit de acela al peregrinilor europeni care au ajuns în America Veacului al XVII-lea punându-și în minte să clădească, acolo, Noul Ierusalim.
O viziune însă trebuie muncită și păzită. Altfel ea moare sau este confiscată ori deturnată de cei cu intenții mârșave. Pentru a asigura supraviețuirea libertății, democrației, a statului de drept și a valorilor creștine trebuie să muncim la ele și să le păzim. De aceea e important ca fiecare dintre noi să se implice în viața cetății, în spațiul public și să ne facem auzită vocea.
În 1963 pastorul de culoare american, Dr. Martin Luther King, a ținut unul dintre cele mai memorabile discursuri ale umanității, cunoscut ca “I have a dream” (“Am un vis / viziune”). Pastorul american cerea egalitate între rase ca parte a valorilor creștine. De atunci a trecut mai bine de jumătate de secol, dar discursul lui încă vibrează în conștiința generațiilor care au venit după el.
Viziunea noastră pentru Europa
Am și eu o viziune, una pe care o împărtășesc milioane de cetățeni de bună credință ai acestui continent, inclusiv România: e viziunea unei Europe creștine, viziunea reîntoarcerii Europei și a cetățenilor ei la valorile creștine, la o credință autentică în valorile noastre creștine care ne sunt comune nouă, tututor; o civilizație europeană creștină care prețuiește viața copiilor nenăscuți, familia, valorile creștine, o spiritualitate fondată pe valorile noastre creștine tradiționale; o civilizație fondată pe o cultură pentru viață, optimistă, una care privește spre viitor, una care respinge cultura morții. De accea cred că renașterea spirituală a Europei începe cu fiecare dintre noi și în fiecare dintre noi prin reînnoirea minților noastre și a devotamentului nostru față de valorile creștine.
NOTĂ: După cum știți, candidez la alegerile europarlamentare din mai 2019. Comentariile pe care le postez periodic sunt desemnate să vă faciliteze cunoașterea candidatului. Candidatura mea este independentă. Nu pot ajunge în Parlamentul European și nici nu pot promova această viziune, cu care agreează milioane de europeni, fără ajutorul vostru. Vă invit, deci, să accesați site-ul meu electronic ca să aflați mai multe detalii despre candidatura mea, despre lucrurile care mă califică să vă reprezint, despre ce anume mă motivează să vă reprezint, și, mai ales ce puteți face fiecare dintre voi pentru a vă asigura că ajung în Parlamentul European unde să ne aducem contribuția la reînnoirea spirituală și valorică a Europei. Site-ul meu electoral poate fi vizitat la www.costea-parlamentuleuropean.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.