“Ehe, la Dumnezeu nu ajunge nimeni. E de neatins”. Nu odată mi-au auzit urechile. Și nu de la atei mi-a sunat în urechi filosofia asta. Ci de la oameni ce spun că sunt creștini. Ba odată am auzit lamentația chiar de la un...popă! Popă, nu preot! Că preoții nu ajung preoți dacă nu se întâlnesc cu Dumnezeu. Poate se vor fi întâlnit cu Platon (deși mă îndoiesc). Căci grecul zicea că “Omul şi Dumnezeu nu se pot întâlni niciodată”. Pe undeva avea dreptate. Cine rămâne păcătos nu-L va întâlni! Cine rămâne... Noi însă, nu vom rămâne...
Sintagma “Dumnezeu e de neatins” e meteahnă veche. E filosofie. Și filosofia e presupunere. Cei mai mari filozofi ai Greciei au gândit așa. Au gândit despre Dumnezeu în termenii transcendenţei. Xenophanes a susținut că “Despre Dumnezeu nu putem afirma nimic sigur, decât să presupunem”. Ăsta juca dumnezeirea la Loto. Celsius a declarat și mai greșit: “Dumnezeu este mai presus de orice închipuire omenească”, iar alții au afirmat: “Dumnezeu este departe, El nu poate fi atins de om”.
“În cel mai bun caz”, mai zicea Apuleius, “oamenii pot atinge numai o părticică din lumina lui Dumnezeu, ca întunericul, fulgerul“. Dar ca să îl contrazică, atât pe el cât și pe Platon, Dumnezeu și-a trimis Singurul Fiu în lume. Să se atingă de noi...
Este Dumnezeu intangibil? Netactil? Este deist, adică stă în Cer într-un colț și nu îi pasă de nimeni? Categoric NU! Dar pentru asta întrebați nu filosofii, nici preoții sau păstorii. Ați credea că ei îi sunt părtinitori. Întrebați bolnavii, săracii, persecutații. Pe cei are nu îi atinge nimeni...
Când a ajuns la capătul puterilor, femeia cu scurgere de sânge din Evanghelii, a dat cu filosofia lui Platon de pământ! “Dacă aș putea să mă ating de poala Lui!”. Și s-a atins. Apoi a plecat arătând lumii întregi că Dumnezeu e palpabil! Credință unei tărance evreice mai puternică decât filosofia școlii doctorale ateniene! Vorba lui Țuțea: “Dumnezeu e mai prezent în sufletul unei țarance ce se roagă în Bărăgan, decât în marile catedralele tăcute ale Europei!”
Poate zicem, nu mai suntem în Iudeea lui Isus. Aveți dreptate. Dar dacă Iudeea a trecut, Dumnezeu a rămas. Mi-a plăcut declarația medicului Leon Dănăilă: “Credința mea este că Dumnezeu, prin mine, ajută bolnavii pe care ajung să îi operez”. Dumnezeu se atinge de oameni și prin oameni!
Dumnezeu se atinge de oamenii care vor să fie atinși. Uneori ca să se atingă de ei se folosește și de oameni! Dar de fiecare om de care se atinge îi strică nu doar filosofia. Ci și toate planurile avute înainte!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.