Vasi Duma 🔴 Har să fie peste Biserica Ortodoxă!

Mă întorc acasă de la biserica ortodoxă din cartier. Deși sunt pastor baptist, ortodoxia o am în sânge de mic; copilăria mi-a atașat un simț apofatic, o închinare ce anexează olfactivul, auditivul, văzul - hiperbolizate în perioada copilăriei (de ce să abandonăm lumina, culoarea și mirosul în închinare?)

Vizita mea vine pe fondul unei invitații, părintele Vasile (eu, Vasile) mi-a ținut un loc "de cinste". Colindătorii sunt o ceată de peste 30 de preoți din Eparhia Aradului (Corala preoților din Arhiepiscopia Aradului), un cor de "lilieci metafizici" care se leagănă ușor în căutarea sunetului, în intonarea mesajului. Mi-a plăcut! Colindele au fost cele de la butuc, fără briz-briz-uri.

În pauzele pe care mi le fura neatenția, admiram "peisajul" iconografic: observ "Predica de pe Munte" - aici, o femeie ce stă pitită la picioarele Domnului are o cămașă populară românească, o fi olteancă?; Sfântul Gheorghe poartă niște șosete cu dungi, foarte moderne - mă gândesc că am și eu în sertar niște șosete asemănătoare; un sfânt are fixat într-un genunchi un întrerupător alb; sub Sf. Cv. Arsenie stă o tânără adolescentă, părul ei învinețit la coafor are aceeași culoare ca barba sfântului, apoi Sfinții evangheliști, apostolii… rememorez copilăria.

Sunetul mă cucerește din nou, de data aceasta preoții melodioși schimbă registrul, doar e Centenarul, nu? "Noi suntem români", "Treceți batalioane române"… apoi se inserează, în prestația unui actor celebru arădean, poezia lui V. Voiculescu "Popa din Dealul Sării" - îmi joacă o lacrimă în ochi, trăiesc pe viu agonia soldaților români, mă ascund cu ei printre crucile din țintirim… Plec învelit de imagini și sunete, ultima imagine fiind a strugurelui sculptat pe ușa de stejar a bisericii. Din straturile religioase care îmi alcătuiesc sinteza propriului spirit, spun: "Binecuvântează, Doamne, România și înlătură baricadele oricărui drum, piedicile oricărui mers".

Vasi Duma