Primesc mailuri greu de citit și nu pentru că oamenii nu scriu coerent, ci pentru că viețile descrise acolo sunt dintre cele mai încâlcite. Mărturisiri care întrec cele mai complexe drame găsite în romane sau telenovele. Da, viața bate filmul.
M-am întrebat adesea de ce oamenii caută mereu cui să-i mai spună despre păcatele și eșecurile lor? Oare e bine sau nu? Însăși Biblia prin Apostolul Iacov ne îndeamnă să ne mărturisim/confesăm unii altora păcatele (Iacov 5:16). De ce? Tot Iacov spune ca apoi să ne rugăm unii pentru alții și să fim vindecați de tot ce a atras păcatul asupra noastră. Împreună suntem mai puternici, chiar și în credință unde-s doi puterea crește de aceea avem Biserici.
Mărturisirea păcatelor în primul rând înseamnă că îți mai trăiește cugetul. Când nu mai ai ce mărturisi nu înseamnă neapărat că nu mai ai păcate, ci că te-ai obișnuit cu ele și nu te mai deranjează. Zilnic îmi fac o introspecție, iar soția mea îmi este cel mai bun confident și sfătuitor, un dar de sus.
A-ți mărturisi păcatele este despre a da drumul la plasa aceea care simți că e așa de grea că-ți taie degetele, numai că plasa cu greutăți e în interior și-ți taie inima.
A-ți mărturisi păcatele este despre a mai scoate o săgeată din tine și despre a cere ajutor, vindecare, refacere, odihnă și forțe noi. Dumnezeu îi spune lui David, pentru că în ascuns i-ai furat soția lui Urie, în fața soarelui și a poporului ți se vor fura și ție soțiile și sabia nu se va îndepărta de casa ta. Păcatele ascunse nu aduc niciun câștig, ci doar moarte, ele nu dispar ci cresc.
Reabilitarea începe atunci când ești gata să-i spui Medicului ce te jenează, ce te doare, ce regreți, ce vrei să se schimba la tine. Ai vorbit azi cu Hristos în rugăciune? El este cel mai bun ascultător. Prinde curaj!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.