Astăzi când am deschis Facebook-ul mi-a apărut o poză de acum doi ani în care mă rugam împreună cu toată Biserica Profides pentru Dani, un copil cu retard locomotor. Când l-am luat în brațe la rugăciunea de binecuvântare care se dă copiilor la doar câteava zile de la naștere pur și simplu capul i-a căzut pe spate. Nu-și putea ține nici capul pe umeri.
Îi mișcam mâinile și picioarele și nu simțeam aproape de loc vlagă în ele. Părinții au crezut mereu în puterea de vindecare a lui Dumnezeu și pe lângă faptul că-l duceau aproape săptămânal la spital pentru ședințe de kinetoterapie îl aduceau și în fiecare duminică la Biserică pentru a ne ruga pentru el. Miracolul a fost că recuperarea lui a fost foarte rapidă față de alte cazuri de genul.
Am promis părinților cu toată credința din partea lui Dumnezeu că al lor copil va alerga prin Biserică, iar nu după multă vreme am văzut acest miracol. Dani azi aleargă, e plin de vlagă și cu o poftă de viață incredibilă.
“Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la tine... În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni (Psalmul 65:2;5).”
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.