Publicația Gândul, prin jurnalistul Paul Chioveanu, adresează în articolul acestuia, următoarea întrebare: ,,Ce căștigăm prin organizarea referendumului pentru familie?’’ Evident că autorul răspunde: ,,România, 2018, un pas înapoi în respectarea drepturilor omului.’’
Citind acest articol am decis să iau poziție în sensul exprimării dezacordului cu privire la concluzia articolului și, mai ales, cu privire la analogia pe care autorul o face. Concret, ni se spune că în India, New Delhi, la 6 septembrie 2018, Curtea Supremă din India stabilește ca: ,,irațională, indezirabilă și vădit arbitară’’ o hotărâre judecătorească veche din perioada colonială potrivit căreia sexul homosexual era considerat o infracțiune nenaturală încadrată juridic la infracționalitate, spune autorul.
Prin analogie se prezintă decizia Senatului României, care a decis să aprobe legea de modificare a Constituției, prin referendum, în sensul definirii căsătoriei ca fiind uniunea dintre un bărbat și femeie, ca fiind retrogradă, costisitoare și populistă. Parlamentul este considerat în raport de această decizie ca fiind inconștient și manipulat emoțional.
Mai mult ni se prezintă o statistică potrivit căreia România este la coada țărilor europene în privința respectării drepturilor omului cu concluzia sugerată că o asemenea modificare a Constituției ar creea homofobie și dezbinare între cetățeni, împărțind-i între buni și răi.
Autorul nu uită să prezinte trendul european de legiferare a căsătoriilor homosexuale, de care, evident, România se depărtează.
Domnule Paul Chioveanu
Sunt pe deplin conștient că vocea mea nu reprezintă mai nimic în spațiul public. Nu am competențe în domeniul investigațiilor socio – politice și cu atât mai puțin de ordin jurnalistic. În raport de domnia voastră sunt un nimeni.
Totuși, motivația pentru care scriu este determinată de faptul că articolul dvs este adresat nouă, cititorilor, care avem dreptul și obligația să comentăm, să reacționăm la articolele care se doresc formatoare de opinie.
Mai întâi de toate sunteți ori tendențios, ori lipsit de cunoștințele juridice minime unei expertize corecte, motivate și pertinente.
Astefel, Curtea Supremă din India a dezincriminat homosexualitatea, scoțând-o din rândul faptelor cu caracter penal. Vă citez: ,,...sexul homosexual era considerat infracțiune nenaturală, încadrat juridic la infracționalitate.’’ Această frază mi-a adus instantaneu migrenă și depresie. Ne spuneți dvs, vă rog, care sunt infracțiunile naturale, câtă vreme spuneți că sexul homosexual era considerat infracțiune nenaturală? Apoi în mod halucinant spuneți că infracțiunea nenaturală a sexului homosexual este încadrată juridic la infracționalitate. Adică infracțiunea este încadrată juridic la infracționalitate?
Domnule jurnalist vă rog nu mai aruncați cu noțiuni care sună pompos pentru dvs, dar care sunt ridicol formulate fără o înțelegere minimă, doar cu scopul să intimideze pe cei care nu dețin suficiente cunoștințe de specialitate.
Pentru edificarea dvs vă ofer câteva informații: infracțiunile sunt deja încadrate juridic, că de aceea se numesc infracțiuni. Doar faptele pot fi încadrate juridic ca fiind sau nu infracțiuni în funcție de câteva criterii – sunt sau nu prevăzute în lege ca fiind infracțiuni, e prezent elementul de vinovăție ... - .
Ele sunt prevăzute în Codul Penal și legi speciale. O infracțiune nu face parte din infracționalitate pentru simplu motiv că omoară limba română și e un nonsen.
Analogia dintre Curtea Supremă din India și Parlamentul României pe această speță este absolut aiuristică. Din ce motiv? Simplu: Parlamentul român deja a dezincriminat homosexualitatea. Ceea ce s-a votat acum vizează un referendum de modificare a Constituției care este un drept al cetățenilor români.
Afirmați, nu știu în baza căror competențe, că această modificare a Constituție e o limitare a drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor. Vă anunț, spre știința dvs, faptul că în România căsătoria de tip homosexual NU ESTE recunoscută legal. Cum poate fi limitat un drept care nu există? Homosexualitatea este dezincriminată, adică omul face ce vrea cu viața sa și alege cum dorește. Însă de aici până la a acorda dreptul la căsătorie persoanelor de același sex e o diferență uriașă. Dreptul la circulație în România a persoanelor căsătorite homosexual în alte state a fost recunoscut. Dreptul de a te declara homosexual fără a fi încriminat este recunoscut. Singura limitare vizibilă, pentru mine, este argumentația articolului...
Educația și modul cum reacționează o persoană față de homosexualitate este o chestiune etică. Faptul că România este codașă în respectarea libertății și egalității drepturilor omului nu are de-a face strict cu minoritățile sexuale, ci cu o paletă largă privind minoritățile etnice, drepturile copilului și demnitatea femeii, mai ales în ce privește violența domestică. Nu ne mai aruncați praf în ochi. Și pe strada noastră funcționează netul și citim și noi raportul de țară a României în privința drepturilor omului.
Cât privește trendul european, sunt total de acord cu dvs: Europa poate și ea să mai învețe câte ceva din România. Sau Europa funcționează pe un singur sens?
Domnul Paul Chioveanu aveți nota 4. Succes cu corijența.
Florin Ianovici
un cititor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.