Citeam odinioară pe Wikipedia că lumânările când au fost confecționate de romani au avut scop de-a face lumină în întuneric. Astăzi însă, zice acest zeu al informațiilor virtuale, lumânările sunt folosite cu rol estetic și parfumat, pentru a avea o ambianță caldă și romantică!
Făcând o analogie cu Biserica din zilele noastre, mă gândeam că tot așa au ajuns și crestinii. Să aibă rol decorativ! Estetic! Să stea cuminți in strana bisericii. Căci Satan asta dorește: Biserică cu rol simbolic! Căldură, liniște și parfum!
Când lumina e aprinsă este văzută de toți. Este risipită peste toți. Iar întunericul nu mai există. Tare îmi e teamă însă ca noi, cei care trebui să fim sfeșnicele lui Dumnezeu, am devenit ca lumânările din plastic. Colorați frumos. Ornamentali. Și de aceea a crescut ascensiunea întunericului: concubinajele maritale, divorțurile, avorturile, homosexualii, ateii, pornografii ori tatuați, obrăznicia, trufia, corupția și alte un milion de păcate...
Când a umblat trei ani jumătate printre noi teluricii efemeri, Domnul Hristos ne-a spus că suntem lumina lumii. Și lumina biruie întunericul... Dar pentru asta trebuie să fie aprinsă!
O singură scânteie a aprins Isus. O singură lumânare. De la o lumânare se pot aprinde mii de lumânări. Se poate aprinde toată lumea... Apropos, dacă ești lumină tu cum influențezi lumea? Tu pe cine-ai aprins?
Nu fiți ornamentali! Nu încălzește pe nimeni...
Nicolae Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.