Biserica, depozitarul adevărului suprem va dăinui vremurilor și
oricăror structuri, fie politice, economice, fie culturale sau politice .
Biserica, ca instituție administrativă, cu reguli și ierarhii e in pericol de
implozie. Ceea ce elimină mereu presiunea acumulată prin tensiuni, unele
inerente, e spiritul critic.
Autosuficiența și autoritarismul
au adus o muțenie al cărei ,,bâzâit" îl aud din ce în ce mai tare. Unii
și-au pierdut curajul de a spune ceea ce văd. Între viața de aici și viața de
apoi stă salariul, casa, facturile și nevoia de a fi asigurat, securizat
pământește. Riscul e prea mare, deși Biblia întreabă: ,,oare tăcând face voi
dreptate?’’ O asemenea tăcere nu e o virtute, ci lașitate. Nu există adevăr
fără costuri.
Alții nu au avut niciodată acest
curaj fiind prea îndatorați servilismului bisericesc. Conturul intelectual
minimal nu lasă loc de îndoieli, polemici sau critici. Noi suntem ,,ai noștri
" e argumentul suprem și unic. Unitatea duhovnicească nu trebuie
confundată cu inerția sau lipsa de reacție datorată fricii de a te expune
criticii, izolării. Trebuie să ,,deranjăm’’ câteodată tocmai pentru că ne pasă
de trupul lui Hristos. A cere socoteală mai marilor nu e nesupunere, ci dovada
sănătății duhovnicești.
Biserica e purtătoare de adevăr
și nu caută la fața omului. Dacă vom ajusta adevărul după interesele de moment,
după ambițiile omenești, vom atrage mânia lui Dumnezeu. Lipsa ungerii din
Biserică e rezultatul compromisului. Pe de o parte, Biserica a acceptat să
devină și un sistem omenesc cu scaune, funcții, circumscripții electorale,
structuri de conducere centrale și administrative, cu domnul președinte,
vicepreședinte și altele asemănătoare, care au politizat credința, iar pe de
altă parte, credincioșii au pierdut bucuria, tăria de a sta centrați în adevăr
și de a spune ce e drept indiferent de consecințe.
Doeg edomitul a văzut oportunitatea, a scos sabia și a ucis 85 de preoți din
Nob doar ca să fie remarcat de un împărat nebun și laș, ros de patima
scaunului. Oamenii cu capul pe umeri și cu frică de Dumnezeu au refuzat ordinul
unui împărat rău, ucigaș de frați.
Un cenușiu dens a acoperit
strălucirea Evangheliei pentru că vocile au amuțit. Creștem în calitatea
arhitecturală a bisericilor și am pierdut dimensiunea părtășiei frățești, a
căldurii date de zidul uman al credincioșilor. Am intrat în sarabanda goanei
după vânt și răvnim la funcții și demnități omenești, la indemnizații și
subvenții, uitând cine suntem și cui aparținem. Scuturați jugul robiei și
rostiți adevărul altminteri Biserica va deveni un asistat social. Aurul
credinței nu poate fi întunecat de argintul preoților care își apără scaunele
omorând Adevărul. Țineți sus Cuvântul Vieții.
Isteriile facebook-iste și
limbajul de șandrama al celor care se ,,revoltă " a dat apă la moară celor
care întodeauna au dreptate și știu ce e de făcut. Spiritul critic nu înseamnă
injurii, lipsă de respect, ci argumentație și un curaj fundamentat în dragostea
Golgotei. Respectul acordat e respectul pe care ți-l acorzi.
Iubesc Biserica în care Pavel l-a
înfruntat pe Petru, acuzându-l de fățărnicie. Iubesc Biserica în care Petru a
avut curajul să spună că i se păreau greu de înțeles unele cuvinte de-ale lui
Pavel. Tăvălugul linear și lipsa dialogului in contradictoriu a secat
creativitatea și ne-a dus in derizoriu. Frica de a deschide gura in fata
ierarhilor bisericești este o abdicare de la Evanghelie.
Faptele apostolilor 4:19 "Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis:
„Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai
mult de voi decât de Dumnezeu, " Adevărul e cea mai înaltă formă a
dragostei de Dumnezeu și semeni.
Aveți curajul de a rosti în
dragoste adevărul. Altminteri, în absența adevărului și a curajului de a spune
lucrurilor pe nume, ce mai înseamnă Biserica?
Galateni 2:11 "Dar când a
venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în faţă, căci era de osândit.
" Galateni 2:12 "În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el
mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte
de teama celor tăiaţi împrejur. "Galateni 2:13 "Împreună cu el au
început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în
laţul făţărniciei lor. "Galateni 2:14 "Când i-am văzut eu că nu umblă
drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu,
care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe neamuri
să trăiască în felul iudeilor?” "
Nu mai rostiți adevărul cu mâna
la gură de frica că vă pierdeți poziția. Noi suntem așezați cu Hristos în
Dumnezeu. Pavel a vorbit în fața tuturor și pe față.
Biserica nu are doar dreptul de a
spune adevărul, ci datoria de a o face.
Ajută-ne Doamne!
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.