Așadar, dacă pe baza credinței lui el considera că a fi gay presupune a trăi într-o stare de păcat, tot pe baza credinței lui el nu-și permitea să se erijeze în judecător moral al acelora și NU a considerat nicicând că prăvălia lui ar fi (fost) închisă pentru cuplurile de același sex sau pentru indivizii care au o orientare sexuală anume. Căci patiserul nostru pare să știe foarte bine că ”nimeni nu este fără de păcat”, inclusiv heterosexualii, (ori el însuși!), prin urmare, pe criteriul (i)moralității cuiva n-ar mai fi putut vinde nimănui nimic. Ar fi închis afacerea. Ba, pe baza unor astfel de convingeri extreme, ar fi trebuit să accepte că nici măcar lui însuși nu i s-ar fi cuvenit să mai poată cumpăra ceva de pe oriunde, pe motiv de păcătoșenie.
Nu a fost cazul. Căci toate acestea l-au făcut pe el să NU-i discrimineze pe cei doi pe baza apartenenței la o comunitate anume. Dovadă că i-a servit și i-ar fi servit cu orice, mai puțin cu produse realizate special pentru nuntă. A refuzat strict, exclusiv, să participe fie și indirect (dar implicit) la un act pe care-l considera păcat. Atât. Căci ne putem abține de la a judeca oamenii pentru faptele lor, dar avem dreptul să refuzăm să luăm parte la acele fapte.
Pe scurt: patiserul NU a etichetat două persoane pentru a le discrimina pe baza acelei etichetări, doar a refuzat să fie parte la un eveniment care contravenea credinței sale intime.
În cazul restaurantului din care a fost dată afară Sarah Sanders, purtătorul de cuvânt al Casei Albe (și manager de campanie, plus consilier politic al lui Trump) avem o cu totul altă situație. Sanders nu a intrat în restaurant pentru a face o comandă pentru un eveniment organizat de Trump sau de administrația lui, nici pentru un eveniment menit să-l susțină pe Trump, ori să susțină politicile acestuia. Abia atunci am fi avut un caz similar cu cel al patiserului. Doar că Sanders a intrat în restaurant ca cetățean oarecare, să mănânce! Atât.
Nu, nu a cerut restaurantului să susțină indirect (dar implicit) politica lui Trump. A cerut restaurantului să servească o persoană căreia îi era foame. Se face că acea persoană are funcțiile și convingerile politice pe care le are. În cazul celălalt, dacă cei doi gay ar fi intrat în patiserie și ar fi cerut două prăjituri să le înfulece cu poftă, ar fi fost serviți imediat.
Patroana restaurantului a ales (după ce a recunoscut-o) să nu o (mai) servească. Patiserul ar fi fost la fel dacă, lămurindu-se că cei doi oameni din prăvălia lui erau gay, să le spună: ”Sorry, eu nu servesc gay, pentru că trăiți în păcat și pentru că aveți valori pe care nu doar că nu le împărtășesc, dar pe care chiar le combat!” N-a făcut-o. Am văzut de ce. Pentru că nimeni nu e fără de păcat! Iar asta e un principiu de credință, nu o idee abstractă.
În schimb, patroana restaurantului a decis că e OK să dea afară un client pe baza convingerilor și a activității politice ale aceluia și chiar să facă un ”statement” din acest lucru. Pentru că mesajul a fost clar: nu doar Sanders, ci oricine altcineva despre care știe că a susținut sau susține într-un fel sau altul politica și administrația Trump va fi dat afară din restaurant.
Spre deosebire de patiser, patroana a etichetat și a discriminat pe baza etichetării. Patiserul NU a etichetat gay-ii în general, nici nu a acționat pe baza etichetării ideologice sau morale (dovadă disponibilitatea lui factuală și declarată de a-i servi oricând, cu orice) doar a refuzat să contribuie la un eveniment anume al acestora.
Așadar, aparent două situații similare. Doar aparent. Căci discriminare există – aș zice – doar într-un singur caz. Și abia acum rămâne să stabilim cum e cu ipocrizia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.