Samy Tuțac 🔴 De ce trebuie să fie copiii duminica la închinare cu familiile lor?

Să-ţi duci copilul la serviciul divin de duminică poate fi ceva supărător. De aceea în multe biserici copiii sunt lăsați la Școala duminicală în timpul serviciului de dimineață. Ascultați povestea unui tată:

"În urmă cu ceva ani, am început să-l ducem pe fiul nostru de 4 ani la serviciul divin, cu tot riscul potenţial al unei comportări necorespunzătoare. În timpul rugăciunii în comun, el a s-a întins pe podea. Ca un tată bun, am îngenunchiat lîngă el şi i-am spus să se ridice. Şi ca un copil ascultător ce era, s-a conformat imediat şi cu entuziasm. Puţin cam prea mult entuziasm...Sărind în sus, întreaga lui greutate s-a îndreptat înspre gura mea întredeschisă. Dinţii mi s-au înfipt în limbă mai înainte ca să îmi pot ridica capul, şi pentru cîteva momente am văzut stele verzi. Am reuşit cumva să fac faţă pînă la sfîrşitul serviciului divin, timp în care  simţeam cum îmi creşte un cucui. Incidentul mi-a dat o perspectivă nouă asupra impactului închinării..."

Desigur că nu se întîmplă de fiecare dată aşa atunci cînd ne aducem copiii la biserică, însă poate fi o tranziţie dificilă, atăt pentru cei mici cît şi pentru noi. Deci dacă e atât de greu, de ce ar încuraja biserica prezenţa copiilor (nu neapărat bebeluşi) la închinare împreună cu familiile lor? Iată cîteva domenii  în care cred că ar fi folositor: ucenicie, educaţie, tradiţie şi oportunitate.

1. Ucenicia 

Esenţa Marii Însărcinări a lui Isus către ucenicii Lui (Mat. 28:18–20) este de a face ucenici din toate neamurie- adică din toate grupările de oameni. Acest "toate" include chiar pe cei din familiile noastre, iar însărcinarea nu este restricţionată de vîrstă. Facerea de ucenici nu este  niciodată un eveniment trunchiat. Auzind Evanghelia predicata şi vazînd efectele ei în închinarea dintr-o biserică locală, este un mod puternic de a face ucenici. Ce modalitate mai bună pentru un copil de  a-i  prezenta ce înseamnă a fi un ucenic, decît de a experimenta viaţa împreună cu ucenici de toate vîrstele şi nivelele de maturitate?

2. Educaţia

Moise a spus poporului: "Iar cuvintele acestea, pe care ți le poruncesc astăzi, să le păstrezi în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești despre ele când vei fi acasă sau în călătorie, când te vei culca sau când te vei trezi" (Deuteronom‬ ‭6:6-7‬). Cuvântul lui Dumnezeu trebuie propovăduit azi copiilor. Un serviciu de închinare împreună cu toată biserica, în care Scriptura este citită, se cîntă , se roagă şi se predică ne este de ajutor în educarea copiilor noștri.

Arta ascultării unei predici nu este ceva facil de obţinut în cultura noastră dominată de social media şi de  clipuri de promovare. În nici un alt loc virtual copiii nu vor dobîndi această abilitate. Cineva care a fost adus la serviciul divin ca şi adolescent va avea mai mult de muncit pentru a învăţa cum să asculte o predică decît cel care a  fost educat ca încetul cu încetul să aprecieze complexitatea acestei unice (şi biblice) forme de comunicare. Participând la serviciul divin, ei învaţă cum să se închine ascultînd Cuvîntul lui Dumnezeu-o abilitate inestimabilă pentru orice creştin.

3. Tradiţia

Evanghelicii au o lungă istorie a tradiţiei eschivării. Ai spune că  e o tradiţie a noastră să nu ne gîndim la tradiţii. Însă tocmai aici e buba. Deşi este corect să nu fim robiţi de tradiţie, nu este nici o prohibiţie biblică de a permite tradiţiei să ne slujească  nouă şi copiilor noştri. În timpul copilăriei mele, am fost puternic influenţat de frații și surorile care se rugau, iar văzându-i pe unii care știau pe de rost și numărul cântărilor am fost provocat să le învăț pe majoritatea pe de rost.

Iuda îndeamnă pe cititorii lui să lupte "pentru credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna" (Iuda 1:3). Credinţa care a fost dată înaintaşilor noştri este aceeaşi credintă ce ne-a fost încredinţată şi nouă. Deşi este posibil să luăm din tradiţie şi obiceiuri proaste, este posibil de asemenea ca tradiţia să ne păzească a de cădea în greşeală. Atunci cînd vin învăţături noi în biserică, noutatea lor poate fi o atenţionare: dacă nimeni nu a spus şi nu a făcut asta înainte, este înţelept să o facem acum?

4. Oportunitatea

Chiar dacă copiii noştri nu înţeleg la început tot ce implică  citirea, cîntaul şi predica-şi nu e nimic greşit dacă se întîmplă asta-cel puţin  ei vor înţelege că sunt oameni care îi iubesc şi stau alături de ei.

Această apropiere ne oferă cea mai bună oportunitate de a le explica ceea ce ei nu pricep. Copiii aud mai mult decît credem noi. Vom fi surprinși ce întrebări pune  copil de patru ani, când noi credem că e pe dinafară de orice. În închinare, avem oportunitatea de a a face cunoştinţă copiilor noştri cu gustul veşniciei-sfinţii lui Dumnezeu care Îl sărbătoresc împreună. În final, participarea la închinare împreună cu  copiii noștri, îi poate îndemna pe aceştia să ne întrebe pe NOI de speranţa pe care o avem în noi (1 Pet.3:15).

Tranziţia copiilor către serviciul divin este dificilă, însă este o dificultate care merită îndurată. Da, putem avea câteva luni (sau cîţiva ani) de perturbare. Însă acestă perturbare nu va dura veşnic şi vom clădi pe ceva care va dăinui.

Samy Tuțac