luni, 25 septembrie 2017

Un tânăr crescut de părinţi homosexuali se opune „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex: „Am rămas cu un imens gol în viaţă, deoarece niciodată nu m-am simţit iubit”

Curtea Supremă a Australiei a permis de curând consultarea populară cu privire la oportunitatea legiferării „căsătoriei” pentru persoane de acelaşi sex. Campaniile pro şi contra acestei măsuri au intrat în linie dreaptă.
Pe 6 septembrie 2017, Lewis Freeman-Harrison, un tânăr din statul australian victoria a publicat pe profilul personal de Facebook o mărturie despre copilăria lui în sânul unei familii diverse din punct de vedere al orientării sexuale. El explică astfel de ce se poziţionează împotriva legiferării „căsătoriei” homosexuale şi a familiilor în care relaţiile dintre membri nu sunt baza te pe filiaţia naturală şi orientarea sexuală firească fiecărui sex.
Redăm în continuare integral, în traducere, mărturia sa.

Sunt Lewis, copil de părinţi homosexuali, iar aceasta este experienţa mea în ceea ce priveşte părinţii homosexuali. Mama şi tata nu au fost niciodată căsătoriţi. În timp ce tata era homosexual, mama se identifica drept bisexuală. Înainte ca eu să mă nasc, mama fusese timp de  câţiva ani într-o relaţie cu altă femeie. Eu m-am născut în urma unei aventuri de o noapte, care a avut loc pe fondul consumului de alcool.
Părinţii mei nu au locuit niciodată împreună. Până la vârsta de 8 ani, eu am fost mutat de la o familie socială la alta, fiind dat în îngrijire. Stăteam cu mama doar ocazional. Apoi, până la 13 ani, m-am perindat pe la diverse familii sociale. Mi-am cunoscut tatăl doar când aveam doi ani, apoi nu l-am mai văzut până când am împlinit 13 ani şi am mers să locuiesc cu el şi iubitul lui homosexual, pentru că mama voia să petrec timp cu el, deoarece el lipsise de lângă mine în copilărie.
Nu mi-a plăcut niciodată să locuiesc împreună cu ei. Homosexualitatea lor era ca o religie, păreau să aibă permanent nevoie să şi-o afirme prin tot ce făceau. Parcă se simţeau nevoiţi să-mi dovedească faptul că ei erau homosexuali. Era religia, identitatea, stindardul lor. Nu vorbeau decât despre aceasta. Era subiectul lor preferat, nimic altceva nu îi interesa la fel de mult. Se prezentau spunând ceva de genul: „Salut! Sunt Simon şi sunt gay [nota ed. – cuvânt folosit de homosexuali pentru a da o conotaţie pozitivă homosexualităţii]”. Oamenii obişnuiţi nu fac aceasta. Nu se prezintă: „Salut, sunt Simon şi sunt hetero-”, dar Tata şi partenerul aşa făceau, obligându-i pe ceilalţi să ia cunoştinţă de preferinţele lor.
Continuarea pe www.stiripentruviata.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.