Un „drept la copii”, indiferent cu ce preț – chiar cu acela al încălcării drepturilor copilului

Așa cum am mai relatat, în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) se află pendinte o cauză (R.F. c. Germaniei) a cărei miză este alterarea reglementărilor privind filiația, pentru a servi două persoane de același sex care „au copii”. O altă cauză, de asemenea pendinte, oferă o nouă ocazie de a se folosi pretinse argumente anti-discriminare spre avansul unei agende sinistre anti-familie, manifestă, de data aceasta, sub forma ipocritului „drept de a avea copii” – inclusiv pentru aceia care, din motive ce țin de construcția biologică a cuplului, nu pot avea unul.

De data aceasta este vorba despre Charron și Merle-Montet c. Franța (nr. 22612/15), în care două lesbiene, care sunt „căsătorite” în Franța sub legea Taubira, se plâng Curții că legislația actuală nu le permite să devină părinți” prin procreație asistată medical cu sperma unui donator anonim. Petentele arată că legislația franceză, care restricționează asistarea medicală a procreației la cuplurile heterosexuale infertile cu condiția ca gameții să fie ai cuplului și nu de la terți, le „discriminează pe criteriul orientării sexuale” și le „încalcă dreptul la viață privată și de familie”.

Evident, legea este restrictivă întrucât urmărește protejarea interesului copilului de a crește cu părinții săi și nu de a fi transformat în obiectul unei mizerabile tranzacții. În plus, un „drept la a avea copii”, așa cum mai a arătat, nu există, din perspectiva dreptului internațional; există doar dreptul copilului la a avea o familie.

Dar nimic nu contează în fața marșului triumfal al „activiștilor” în care putem detecta zorii noii lumi descrise de Orwell și Huxley: lumea în care legile naturii sunt rescrise de guvern.

Continuarea pe www.culturavietii.ro