Norvegia are o reputaţie de lider mondial în ceea ce priveşte serviciile sociale şi respectarea drepturilor omului. Cu toate acestea, acuzaţiile de „răpire de copii” aduse unei puternice şi bine finanţate agenţii guvernamentale, Barnevernet, au determinat proteste în întreaga lume. Echipe de jurnalişti din toate ţările s-au închesuit să ancheteze acest subiect, în timp ce guvernul norvegian a fost nevoit să se apere spunând că respectă legile internaţionale.
Mulţi norvegieni simt că această atenţie sporită se datorează câtorva cazuri izolate care au fost exagerat prezentate. Cu toate acestea, acuzele au ajuns pe masa Consiliului Europei, principala instituţie europeană care se ocupă cu garantarea drepturilor omului, democraţie şi domnia legii în cele 47 de state membre UE. Sediul Consiliului Europei este şi cel al Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), iar o investigaţie a acestei înalte curţi va avea reverberaţii pe întregul continent.
Acuzaţiile că agenţia Barnevernet este excesiv de intervenţionistă în gestionarea cazurilor de protecţia copilului sunt o pată pe renumele acesteia de ani de zile, mai ales în relaţia cu părinţii de origine străină. În 1996, CEDO a găsit Norvegia vinovată de violarea dreptului la viaţa de familie prin interzicerea accesului unei mame la fiica ei. În 2011 a avut loc o furtună diplomatică, după ce autorităţile au luat doi copii din familia unor rezidenţi de origine indiană. Barnevernet a invocat atunci practici care ţin de diferenţele culturale, cum ar fi hrănirea copiilor cu mâna sau dormitul părinţilor în acelaşi pat cu copiii, despre care a susţinut că demonstrau faptul că părinţii nu erau capabil să aibă grijă de copiii lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.