Adina Portaru — Căsătoria: o temă periferică?

Definiția și limitele căsătoriei au făcut obiectul unei dezbateri intense în societatea românească în ultimul an. La inițiativa Coaliției pentru Familie, trei milioane de cetățeni au semnat pentru definirea căsătoriei în Constituția României ca uniunea dintre un bărbat și o femeie.

În ciuda acestei expresii democratice, media și o parte din liderii politici au catalogat Coaliția și susținătorii ei drept fanatici, extremiști, retrograzi, înapoiați, neracordați la realitățile progresiste occidentale și nord-atlantice și, ironic, incitatori la ură și la discriminare.

Totuși, catalogarea tuturor inițiativelor care afirmă principii similare cu cele ale Coaliției pentru Familiei, drept fanatice și neracordate la „spiritul timpului” devine ea însăși o formă de intoleranță.

Protejarea căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie nu este nici pe departe o discuție periferică, epuizată istoric sau sub-culturală. Dimpotrivă, ea se află în centrul atenției liderilor intelectuali, spirituali și culturali la nivel internațional.

Acest lucru este reliefat de Declarația din decembrie 2016, intitulată Preserve Freedom, Reject Coercion (Păstrați Libertatea, Respingeți Coerciția).[1] Printre cei 75 de semnatari se numără cercetători, profesori, teologi și autori de renume în domeniul dreptului, al căsătoriei și al familiei. De exemplu, Robert George, Profesor de Jurisprudență la Universitatea Princeton și fost Președinte al Comisiei Americane pentru Libertate Religioasă la nivel internațional, susține căsătoria ca o formă unică de comuniune: relația dintre un bărbat și o femeie care s-au angajat să se dăruiască unul altuia, într-o uniune care rodește în nașterea și în creșterea copiilor.[2]

Continuarea pe www.culturavietii.ro