marți, 21 martie 2017

George Alexander — Dr. Camelia Smicală la un pas de închisoare

Joi, 23 martie 2017, este o zi crucială. După intimidări nenumărate şi demonstrații de forță îndreptate împotriva unei Mame singure, căreia, în mod abuziv, i-a luat copiii, statul finlandez, prin Justiția sa, poate hotărî acum aruncarea în închisoare a Cameliei Smicală, într-un exercițiu care ține de esența războiului: să ucizi, ca să ştergi toate urmele!
Motivele invocate de instanța finlandeză, pentru care Camelia Smicală riscă închisoarea, nici nu mai trebuie menționate. Oricum, dosarul sau dosarele pe care o întreagă industrie de manipulare le fabrică!, sunt atât de bine întocmite încât oricine rămâne fără apărare în fața lor!
Statul român, care este prea ocupat să se ia la trântă cu conştiința lor, tace. Încă un cetățean român şi copiii săi este lăsat pe drumuri, fără apărare. 
Deci, să recapitulăm… Spre Binele Suprem al Copilului, statul finlandez a confiscat doi copii români, i-a condamnat să crească, despărțiți!, în casele de copii, le-a încălcat drepturile fundamentale, i-a tratat mai rău decât pe criminali, iar acum vor să le închidă şi Mama, singura care nu i-a abandonat niciodată!... Iar statul român tace… 
Puținii politicieni români cu conştiință, ex. deputatul Matei Adrian Dubrovie, care au chemat ambasadoarea Finlandei de la Bucureşti la raport, au fost atacați ei înşişi precum că ar strica, vezi Doamne!, relațiile “prieteneşti” dintre România şi Finlanda!

Nu!, a lupta pentru cetățenii români, a le lua apărarea – oriunde s-ar afla ei- este unul dintre cele mai nobile lucruri. Demnitatea începe de undeva, din interiorul nostru. Nu gudurându-ne în fața altora, evitând lupta pentru oamenii noştri, construim ceva benefic pentru țara noastră! Relațiile reciproce dintre noi sau dintre noi, România, şi alte țări le strică laşitatea, frica, impostura. Neprofesionalismul celor care ne reprezintă în fața străinilor.
Cât de mic poți să fii încât să-i vezi pe cei din neam cu tine că suferă, că sunt călcați în picioare prin străinătate, iar tu să închizi ochii şi să nu ridici un deget pentru ei?
Cât de diletant şi de orb încât să te joci cu viața lor?

… După luni întregi de aşteptare, după tatonări şi presiuni, i s-a permis, în sfârşit!, ambasadei române din Helsinki să vorbească la telefon cu Mihai, fiul Cameliei Smiclă… Ce credeți, însă, că l-a întrebat acel consul atât de inteligent, în cele două minute de conversație?... Cum este vremea acolo! Şi cum este şcoala finlandeză! Nimic mai mult!... Nu dacă-i e dor de acasă, dacă suferă după mama şi surorile lui, dacă vorbeşte în limba română, limba lui maternă!, dacă se roagă la Dumnezeu… Dacă vrea să trăiască în casa de copii! Dacă mai are vreo dorință… Sau vreo speranță, când e părăsit de către toți!
… Camelia este singură acum. Este disperată şi are nevoie de ajutor. În afară de multe vorbe frumoase pe care le-a tot auzit, nu prea a mai primit nimic…
Să fim solidari cu ea! Este bine că o avem în gânduri pe ea şi pe copiii săi, dar a sosit vremea faptelor concrete! Distribuiți acest articol căci, cât mai mulți, trebuie să-l citească! Scrieți politicienilor şi autorităților române! Televiziunilor şi ziarelor!
… Iar, dacă nimic nu se întâmplă, vocea străzii trebuie să-i trezească...

George Alexander

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.