Au trecut mai mult de două luni de la ultima mea scrisoare. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest timp binecuvântat de care am avut parte în junglă. M-am bucurat de sănătate, de protecția și de binecuvântările Domnului în acest timp datorită dragostei Sale și rugăciunilor dumneavoastră. Am avut foarte multe activități și un program încărcat, dar Dumnezeu ne-a ajutat să avansăm bine cu tot ce am avut de făcut. În luna octombrie am avut ca proiect de construit o casă. Locul în care se adunau copiii (joia și duminica) s-a dovedit a fi prea mic, ceea ce este o bucurie pentru noi. Acest lucru este dovada că copiii sunt interesați să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. De câteva ori am avut bucuria să avem peste 30 de copii și, cum nu mai aveam unde să-i așezăm, a fost nevoie să ne gândim la o altă soluție. Așa am început să facem o casă de lemn pentru copii. Timp de o săptămână trei frați din Statele Unite s-au oferit să vină să ne ajute cu construcția. Dumnezeu a fost foarte bun cu noi și ne-a dat vreme bună să putem lucra fără să fim întrerupți de ploaie. Lucrarea a avansat bine și, pe 20 noiembrie, am inaugurat clădirea.
Cu ajutorul Domnului, în noiembrie am finalizat reparațiile la turnul de apă și am reușit să înlocuim și instalația de apă. De asemenea, suportul de panouri solare era putrezit și a trebuit să schimbăm urgent tot suportul de lemn cu un suport de aluminiu. Fiind sursa principală de curent electric, a trebuit să acționăm repede, înainte ca suportul de lemn să cedeze și să cadă toate panourile. În timp ce demontam de pe acoperiș ne-am dat seama că numai harul lui Dumnezeu mai ținea pe acoperiș aceste panouri. Cum am atins un pic suportul imediat a și cedat. Mulțumim Domnului că nu a îngăduit să cadă de pe acoperiș.
Având câteva zile ploioase, am avut timp să citesc câteva cărți în spaniolă, biografii de misionari, care nu doar că m-au ajutat să avansez cu limba, dar m-au și motivat pentru lucrare. Dar, pe lângă toate motivele de mulțumire, am avut o durere în inima mea. În comparație cu copiii, adulții erau mult prea puțin interesați de Evanghelie și de Dumnezeu. Adeseori eram doar 5-6 persoane la adunare sau erau cazuri în care a venit doar o singură persoană. Oamenii se simt bine în starea lor în care se află și foarte puțini sunt interesați de starea sufletelor lor. Chiar fiind pe moarte sunt interesați de Dumnezeu doar până se fac sănătoși sau, în cel mai rău caz, nici atunci. Recent a plecat în veșnicie un bătrân din San Fausto, având cancer avansat în ultimul grad; chiar și în acel stadiu tot nu era interesat să audă despre Dumnezeu, doar să se facă sănătos. Marc l-a vizitat, fiind pe patul de moarte, încercând pentru ultima oară să-i vorbească despre Dumnezeu, dar omul nu era interesat nici chiar atunci de El. Mă doare să văd această indiferență a lor și să privesc cum oamenii nu sunt interesați de viața lor de după moarte. Trăind din petrecere în petrecere, cu băutură și distracție, mulți își irosesc viața pe acest pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.