de Ana Popescu
Cel mai adesea invocat argument pentru susținerea „căsătoriei” homosexuale este: „Dacă nu vrei, nu faci. Ce te interesează dacă alții fac, cu ce te afectează pe tine?” Desigur, acesta a fost și argumentul forte al proprietarilor de sclavi: „Dacă nu îți place sclavia, nu-ți lua sclavi!”
În articolul „Obiectați?”, publicat pe blogurile Adevărul.ro, publicistul Traian Ungureanu exprimă câteva observații de bun simț despre consecințele publice ale „căsătoriei” homosexuale, într-un text care merită să figureze în antologia pamfletului românesc. Chiar dacă din text lipsesc consecințele asupra copiilor crescuți de către „familiile” homosexuale, este probabil cel mai lucidă explicație a ce înseamnă aisbergul a cărui parte văzută este dragostea și toleranța, dar care are pe deplin capacitatea de a distruge civilizația europeană.
Observația 1: Susținerea „căsătoriei” homosexuale va fi urmată de susținerea „căsătoriilor” poligame și poliamorice.
Nu există nici un argument pentru care o instanță de stat care recunoaște căsătoria a doi bărbați să nu recunoască căsătoria între trei bărbați. Între trei femei. De ce să conteze numărul dacă nu conteză sexul?!
Şi, fireşte, e tot discriminare să crezi că o căsătorie poate lega doar două persoane. Oricît vor năduşi fanaticii religioşi, nu văd niciun argument în sprijinul căsătoriei limitate la două persoane.
Observația 2: Drumul de la „căsătoria” homosexuală la „căsătoria” poligamă și poliamorică nu poate fi oprit.
„Căsătoria” poligamă se realizează între un bărbat și câteva femei – în majoritatea celor 57 de state care o recunosc, nu mai mult de 4 femei. „Căsătoria” poliamorică se realizează între un număr oarecare de oameni, 2 bărbați și 3 femei sau 4 bărbați si 2 femei sau câți vor considera că vor să se „căsătorească”. Dacă statul recunoaște „familia” a doi bărbați homosexuali sau a doua femei lesbiene pe motivul că sunt adulți informați care se iubesc, statul trebuie să le recunoască iubirea și să le respecte „dreptul” la căsătorie, că doar sunt adulți informați.
E evident, dar s-a spus prea puţin: legalizarea căsătoriei homosexuale e un mare cîştig, dar nu poate fi un capăt de drum. Logic şi natural, pasul următor trebuie să fie legalizarea poligamiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.