Spunea un predicator român de-al nostru că, în prezent, majoritatea pastorilor au două tendințe: să se transforme în gardieni sau în DJ! Adică, fie pun reguli peste reguli, (gata să pedepsească pe toți cei ce la încalcă), fie pun muzica dorită de enoriași. Are perfectă dreptate! Prin urmare, bisericile noastre pot ajunge fie jandarmerii, fie cluburi de relaxare!
În biserica-jandarmerie suntem în continuare sub robia Legii. Ne imaginăm că relația noastră cu Dumnezeu e prin legi, prin edicte, prin sacrificii omenești. În loc să ne bizuim pe Duhul Sfânt ne bizuim pe doctrine. În biserica jandarmerie ne temem doar de restricții. "Asta n-ai voie, asta n-ai voie, asta n-ai voie..." Dacă am încălcat linia continuă a regulii suntem pedepsiți! Anatemizați. Păcatul cel mai mare al acestei bisericii n-ar fi obstrucțiile, ci faptul că oamenii se tem mai mult de reguli decât de Dumnezeu! "Dacă ne vede păstorul, diaconii, frații?" Și când ei nu sunt de față... Asta e biserica ce are ca împărat religia. Dar moare cu ea de mână, în loc să trăiască cu Dumnezeu. Fugiți de Legalism! Va fi zdrobit. Tocmai prin incapacitatea sa de a ne izbăvi.
În "biserica Mițu-Chițu" facem fiecare ce ne place. Aici nu-s reguli, ci libertăți. Libertinism de fapt. E desacralizat tot. Dar har fără sfințenie nu se poate. Aici merge și cu rugăciune, și cu minciuni. Și cu post și cu afaceri necurate. Avortul, divorțul, decolteurile largi, sticla de bere, păruiala la comitet, comentariile, defăimările, sunt derapaje pe care păstorii nu le pot gestiona. La "biserica Mițu-Chițu" predica nu trebuie să ofenseze. Enoriașii nu trebuie deranjați, transpirați la acțiune. Comunitatea e consumatoare de programe. Ca la club, vin, plătesc biletul (colecta), asistă și pleacă. Comentând. Se permite orice gen de muzică, orice vestimentație, orice proorocie. Ba chiar divortul ori patul întinat înainte de căsătorie! De asemeni mărturia nu-i prioritară. Moto-ul ei e: "nu exteriorul e important, ci interiorul". Dar cine scoate la exterior lucruri care nu-s în interior?
Dacă în "biserica jandarmerie" oamenii se tem mai mult de reguli ca de Dumnezeu, în "biserica Mițu-Chițu" enoriașii nu se mai tem nici de Dumnezeu și nici de reguli! Fugiți de libertini. Dacă vreți să fiți "dincolo" în libertate...
Ca și trenul, Biserica e încadrată între două linii. Mersul ei trebuie înainte pe centru, nu mai mult spre stânga, nu mai mult spre dreapta. Unde-s libertinii e haos. Ca pe vremea lui Ghedeon. Fiecare în ce direcție vrea. Unde-s legaliștii sunt ziduri. Fac poliție. Priviți la galateni: nici nu s-au șters urmele harului adus de Pavel că bisericile lor au devenit jandarmerii. Pentru ele mântuirea era prea ușor de obținut. Și Pavel le strigă: "nechibzuiților, cine v-a înșelat așa de usor?". Știți cine, nu?
Notă: Am întrebat într-o duminică un prezbiter din biserica noastră cum a fost la biserica unde fusese invitat. "Gălăgie. Neatenție. Ca la Mițu-Chițu!". Mițu Chițu e un parc de distracții pentru copii la noi în oraș. Aici toată puștimea se zbenguie, sare pe saltele, țipă de-ți ieie auzul! Între timp părinții, pe terase, beau orice în afară de motorină. Dacă-s femei dau drumul unui canal de știri direct sub platani. Costă doar 10 lei/oră.
Nicolae Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.