✉ Scrisoare misionară: Ada Vultur, Madagascar – Traducerea Bibliei

Dragii mei,

Vă scriu din Toliara, unde nu a plouat mai mult de câteva ore în sezonul acesta ploios. Sudul Madagascarului este uscat și deseori lovit de secetă. Împreună cu seceta, vine și foametea. Deja au murit sute de oameni din cauza foamei și încă sunt zone în care nu a plouat deloc.

Vreau să vă împărtășesc o întâmplare reală despre impactul pe care Cuvântul lui Dumnezeu îl are atunci când oamenii au acces la el. Este o întâmplare pe care am auzit-o de la colegii mei. Într-o comunitate Bara, membrii unei familii au avut o neînțelegere atât de gravă, încât au vrut să meargă la tribunal în căutarea dreptății. Însă înainte de a ajunge la tribunal, ei au mers la primar. Înainte de a le asculta povestea, primarul a cerut Evanghelia după Luca și a citit cu voce tare pasajul despre fiul risipitor. După ce a terminat de citit, s-a întors către familia respectivă și i-a întrebat ce problemă aveau. Ei au răspuns: “Nu mai avem nici o problemă.” Acei oameni nu erau creștini.

Deseori mă gândesc la povestirile misionare pe care le-am citit când eram mică. Eram atât de impresionată când descopeream ce oameni mari ai lui Dumnezeu au trăit înaintea mea. Erau eroii mei, oameni complet dedicați lui Dumnezeu și popoarelor pe care le slujeau, oameni care știau întotdeauna care era decizia corectă, care îi iubeau pe toți oamenii cu bucurie. Chiar și în timpul bolii, erau gata să uite de suferința lor și să se pună la dispoziția celorlalți. Nu se enervau, nu răspundeau înapoi, nu se înfuriau pe Dumnezeu când viața se dovedea a fi altceva decât își imaginaseră. Erau perfecți, așa credeam. Iar eu mai aveam multe de îndreptat în viața mea, până să ajung să fiu ca și ei. Realitatea este că ceea ce mi-am imaginat despre acei oameni cu totul deosebiți este incomplet și neadevărat. Suntem oameni indiferent unde ne aflăm și cu ce ne ocupăm. Nu există activități care ne fac mai sfinți sau care ne îndreaptă spre perfecțiune. Ba mai mult, Dumnezeu nu se așteaptă să purtăm măști de veselie pe față atunci când inimile ne sunt grele. Asta m-au învățat într-o zi Ezechiel și David. Îndrăznesc să împărtășesc aceste gânduri cu voi, în speranța că poate vor fi de folos cuiva, așa cum îmi sunt mie, așa cum le-am prețuit din ziua în care le-am descoperit.

Ezechiel era prizonier de război în ziua în care l-a vizitat Dumnezeu. Și nu l-a vizitat oricum, ci într-un mod spectaculos, de neînchipuit. A fost una din acele experiențe care marchează viața și la care ne întoarcem mereu și mereu, știind că atunci L-am văzut și L-am auzit pe Dumnezeu. Atât de minunată a fost descoperirea gloriei lui Dumnezeu, încât Ezechiel spune: “Când am văzut-o, am căzut cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia care vorbea.” Dumnezeu îl trimite pe Ezechiel la prizonierii evrei cu un mesaj. Îl încurajează să nu îi fie frică de oameni sau de vorbele lor, ci să le spună cuvintele Lui, chiar dacă poporul nu ar asculta. Dincolo de faptul că experiența lui Ezechiel a fost atât de copleșitoare încât l-a făcut să se prăbușească la pământ, ceea ce mi-a atras atenția a fost reacția lui Ezechiel. În timp ce Îl vede pe Dumnezeu și Îi aude vocea direct spunându-i încotro să meargă, el nu Îl laudă pe Dumnezeu, nici nu Îi mulțumește pentru o asemenea vizită, ci “Când m-a răpit Duhul și m-a luat, mergeam înainte amărât și mânios, și mâna Domnului apăsa tare peste mine.”

Psalmul 15:2 “Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă.” Am învățat psalmul 15 când eram copil, însă abia acum am văzut o nuanță a versetului 2 care până acum a fost ascunsă ochilor mei, în expresia “spune adevărul din inimă” (din traducerea Dumitru Cornilescu). Până acum am înțeles că omul descris păstrează ceea ce este adevărat și drept în inima lui și nu lasă loc pentru minciuni. Și, din inimă, cu toată inima, spune ceea ce consideră că este adevărat atunci când i se cere. Dar acum am mai văzut o nuanță a acestui verset: a spune adevărul din inimă înseamnă a fi sincer cu privire la ce este în inimă. Înseamnă să exprim ce este în inima mea. Să fiu destul de onestă cu mine însămi încât, dacă sunt mânioasă, pot fi sinceră și să nu ascund realitatea în timp ce îmi doresc să fie altfel.

Prin psalmul 15 și prin experiența lui Ezechiel, Dumnezeu m-a învățat că Îl mulțumește să fiu sinceră cu mine însămi și cu El cu privire la ce este în inima mea. Dacă nu găsesc bucurie în ceea ce fac, să recunosc că mi-e împovărată inima. Dumnezeu nu l-a certat pe Ezechiel pentru gândurile lui, pentru că mergea amărât și mânios, nici măcar după o asemenea experiență. M-aș fi așteptat ca Ezechiel să fie plin de bucurie și uimire că Dumnezeu i s-a arătat și i-a vorbit, că a putut să asculte și să facă exact ceea ce dorea Dumnezeu. Însă Ezechiel nu sare de bucurie, nici nu cânta laude lui Dumnezeu. Însă merge acolo unde îl trimite Dumnezeu, chiar mânios fiind. Am înțeles că ascultarea și sinceritatea sunt prețioase pentru Dumnezeu, indiferent dacă acea sinceritate înseamnă bucurie sau amărăciune.

Astăzi (2 martie) am început întâlnirile de lucru cu șapte echipe de traducere. Vor fi două săptămâni pline, cu mulți oameni și multe ore de lucru și avem nevoie de ajutor în rugăciune. Așa de mult îmi doresc să pășim afară din dorința de a ne afirma, îmi doresc să fim liberi să lucrăm, să învățăm, să căutăm să cunoaștem mai mult fără ca rezultatele eforturilor noastre să ne ridice deasupra altora. Îmi doresc ca fiecare dintre noi să își cunoască valoarea în familia lui Dumnezeu, să găsească bucurie și împlinire deplină în faptul că Împăratul atotputernic, Creatorul a tot ce există e Tatăl nostru și El este Cel care ne iubește exact așa cum avem nevoie să fim iubiți.

Plănuiesc să vin acasă pentru două luni, mai-iunie 2016. Aș vrea să petrec timp cu familia mea, cu prietenii, cu biserica mea și aș vrea să vizitez prietenii din alte biserici și din alte orașe. Vă rog să mă contactați dacă ați vrea să vin în vizită. În acest fel, putem planifica din timp vizita mea în România.

Cu mult drag,

Ada

Vezi şi celelalte scrisori misionare în pagina:   Puls misionar român