În ce privește situația familiei Bodnariu, chiar între
evanghelici, s-au delimitat două tabere. Prima, care susține familia Bodnariu
spiritual și social, prin toate demersurile posibile și normale, și a doua,
care propune alte forme de susținere, sau îndeamnă spre a fi mai moderați
și echilibrați.
Eu am ales să fac parte din prima, și pe lângă rugăciune am
participat la protestul organizat la Timișoara, în 9 ianurarie 2016. Aș fi vrut
să particip și la Arad, dar din anumite motive nu s-a putut.
Sincer, îmi pare rău de cei care nu se
implică. Îmi pare rău că nu tac, măcar de ar tăcea....
Am avut îndemnul, de când am fost la Timișoara,
să scriu câteva rânduri pentru ei. Câteva rânduri pe care le consider
clarificări pentru cei în confuzie. Mă adresez evanghelicilor,
care nu se implică pozitiv în cazul Bodnariu și al celorlalte
familii, care trec prin această dramă.
1. Protestele nu sunt
în numele niciunei biserici locale.
Nu sunt asumate de nicio biserică. Ele
au fost inițiate de fr. Daniel Bodnariul (fratele lui Marius Bodnariu) și fr.
Cristian Ionescu (pastor penticostal din Chicago, USA), așa cum se poate
vedea în toate comunicatele referitoare la proteste. Nu este un demers al unei
biserici, însă bisericile au solidarizat și este foarte bine. Este bine
că, bisericile au solidarizat primele, alături de comunitățile
creștine teritoriale și alte organizații creștine. Prin urmare, cei
ce susține că bisericile nu trebuie să facă proteste, confundă lucrurile.
Nu este protestul unei biserici, ci al unor oameni din familie, care au inițiat
și organizat aceste proteste și ne-au chemat să ne alăturăm pentru a-i
ajuta. Și, chiar de ar fi protestul unei biserici, tot ar trebui să ne
alăturăm.
2. Protestele nu înlocuiesc
rugăciunea, postul și alte demersuri spirituale.
Protestele însoțesc și urmează rugăciunii,
postului și altor demersuri spirituale. Unii au propus doar să ne rugăm,
probabil influențați de acel slogan: ”Rugăciunea rezolvă totul”. Nu, rugăciunea
nu rezolvă totul, Dumnezeu rezolvă totul, și, nu numai prin rugăciune. Aș vrea
să-i întreb pe cei care propun doar rugăciunea: Voi, faceți și altceva pentru
copii voștri, în afară de rugăciune? Ce faceți când copiii sunt bolnavi? Doar
vă rugați? Dacă, doar rugăciunea este necesară, de ce mai trebuie să ne adunăm
ca biserică? De
ce mai și predicăm? De ce să facem evanghelizare de la om la om? De ce
mai studiem? De ce mai muncim? Nu-i suficientă rugăciunea, în
orice lucru?
Vreau să
fie clar, pentru această vreme, în cazul familiei Bodnariu, protestele nu
înlocuiesc rugăciunea, ci o susțin, dar, nici rugăciunea nu înlocuiește
protestele, ci ar trebuii să le susțină.
3. Protestele
sunt pașnice.
Nu sunt proteste
scandaloase, de revoltă, ci sunt pașnice. Protestăm pașnic împotriva
Barnevernet, este normal să protestăm împotriva unei asemenea organizații,
oricâtă legalitate ar avea. Se protestează pașnic, civilizat, normal și
creștinesc. Nu suntem de acord cu abuzurile în familie (asupra copiilor), dar
nici cu abuzurile asupra familiei de către instituții exterioare familiei.
4. Prostestele
sunt de solidaritate.
Suntem solidari cu
drama familiei și a familiilor care trec prin așa ceva. Cum am putea să nu fim?
Când știm că, ”cel ce suferă are drept la mila aproapelui, chiar dacă părăsește
frica de Cel Atotputernic” (Iov 6:14), și noi știm că, ei n-au
părăsit frica de Dumnezeu.
5. Protestele
sunt un prilej de mărturisire a Evangheliei și a credinței noastre în valorile
Scripturii.
Solidaritatea arătată și mesajele transmise cu aceste ocazii,
sunt mesaje de afirmare a Evangheliei și a credinței în principiile
Scripturii. Familia este în centrul voii lui Dumnezeu, și legată intrinsec
și inseparabil de mesajul Evangheliei. Aceasta transmitem prin aceste
proteste, că vrem să ținem sus Cuvântul Vieții.
6. Noi suntem protestanți (Baptiștii) și
neoprotestanți (Penticostalii și alți evanghelici).
Să nu uităm că, ideentitatea noastră istorică este legată de
proteste. Martin Luther a început Reforma Protestantă, prin cele 95 de teze
împotriva Bisericii Catolice. Avea statut legal Biserica? Da. Legea îi permitea
să facă abuzurile pe care le făcea, asupra sufletelor oamenilor.
Dacă Martin Luther doar s-ar fi rugat, ce am avea astăzi?
Nu știm. Cert este că el s-a rugat, dar apoi a protestat și astăzi avem o
teologie sănătoasă a mântuirii, avem redată Biblia în mâna poporului.
Prin urmare, frați creștini evanghelici din România,
alăturați-vă în toate demersurile pentru familie și pentru viață după valorile
Scripturii!
Și, dacă nu vă alăturați, ar fi bine să tăceți! Nu pierdeți
ocazia de a face ceva, sau de a tăcea!
Pastor Ilie Bledea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.