Familia Bodnariu a devenit un caz. Un denunţ din
partea şcolii a dus la luarea pe rând a celor cinci copii: Eliana (9 ani),
Naomi (7 ani), Matei (5 ani), Ioan (2 ani) şi Ezekiel (4 luni) de la părinţii
lor Marius si Ruth Bodnariu, o familie româno-norvegiană din orăşelul Naustdal
fapt ce a alarmat oameni şi autorităţi.
Directoarea şcolii, în urma unor discuţii una dintre fetiţe, din care a rezultat că ei sunt agresaţi fizic acasă şi având obligaţia legală, a sesizat Barnevernet-ul. Scopul era manifestarea unei îngrijorări şi dorinţa ei ca această instituţie să ofere servicii de consiliere familiei. În sesizarea acesteia nicidecum nu se aminteşte despre ceva care să conţină luarea copiilor de acasă de către autorităţi. Nu aceasta a fost intenţia dânsei. Cei drept şi în România, cadrele didactice au obligaţia de a sesiza protecţia copilului, poliţia etc., dacă ar constata că elevii sosesc la şcoală agresaţi de părinţi sau altcineva. Cât de des şi eficient se întâmplă, am reţineri. Personal, am fost confruntat cu astfel de situaţii, am sesizat în repetate rânduri şi răspunsul autorităţilor pe care l-am primit a fost „da, vom face o achetă..”. Tipic! Dar nu putem fi pasivi şi deci complici la suferinţa unor minori.
Revenind. Soţii trăiesc deja de vreo 10 ani în Norvegia. El este inginer şi ea asistenta medicală. Şi nu au un prim copil, ci cinci. Deci nu am putea considera că ei nu ar fi avut cunoştiinţe despre legislaţia ţării în care trăiesc implicit cu privire la educarea copiilor şi la intoleranţa faţă de tratamentele aplicate minorilor. De fapt, toţi copiii lor s-au născut acolo. Având un părinte român, reprezentanţii statului român s-au sesizat. Cazul a atras atenţia ONG-urilor, bisericilor creştine, agenţiilor guvernamentale, ambasadelor, parlamentarilor, miniştrilor români şi străini. Pe 21 decembrie ex-ministrul de externe Titus Corlăţean (vorbind la acest nivel de implicare politică şi diplomatică) iniţiază şi depune la Senatul României o interpelare semnată de 101 senatori pe care o adresează prim-ministrului, ministrului Afacerilor Externe şi ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Tot el invită ambasadorul Norvegiei la discuţii şi se implică public. Dacian Cioloş abordează problema cu Lazăr Comănescu şi ne asigură că „statul român este în contact permanent cu familia şi că va folosi toate mijloacele eficiente pentru a ajuta familia” însă legislaţia norvegiană trebuie luată întâi în considerare. Pe 22 decembrie, Avocatului Poporului se sesizează din oficiu şi solicită clarificări din partea Ombudsman-ului Naţional al Regatului Norvegiei şi Ombudsman-ului Copilului. Proteste au avut loc în faţa ambasadei Norvegiei luna trecută şi se anunţă altele pe viitor în ţări din Europa şi America.
Directoarea şcolii, în urma unor discuţii una dintre fetiţe, din care a rezultat că ei sunt agresaţi fizic acasă şi având obligaţia legală, a sesizat Barnevernet-ul. Scopul era manifestarea unei îngrijorări şi dorinţa ei ca această instituţie să ofere servicii de consiliere familiei. În sesizarea acesteia nicidecum nu se aminteşte despre ceva care să conţină luarea copiilor de acasă de către autorităţi. Nu aceasta a fost intenţia dânsei. Cei drept şi în România, cadrele didactice au obligaţia de a sesiza protecţia copilului, poliţia etc., dacă ar constata că elevii sosesc la şcoală agresaţi de părinţi sau altcineva. Cât de des şi eficient se întâmplă, am reţineri. Personal, am fost confruntat cu astfel de situaţii, am sesizat în repetate rânduri şi răspunsul autorităţilor pe care l-am primit a fost „da, vom face o achetă..”. Tipic! Dar nu putem fi pasivi şi deci complici la suferinţa unor minori.
Revenind. Soţii trăiesc deja de vreo 10 ani în Norvegia. El este inginer şi ea asistenta medicală. Şi nu au un prim copil, ci cinci. Deci nu am putea considera că ei nu ar fi avut cunoştiinţe despre legislaţia ţării în care trăiesc implicit cu privire la educarea copiilor şi la intoleranţa faţă de tratamentele aplicate minorilor. De fapt, toţi copiii lor s-au născut acolo. Având un părinte român, reprezentanţii statului român s-au sesizat. Cazul a atras atenţia ONG-urilor, bisericilor creştine, agenţiilor guvernamentale, ambasadelor, parlamentarilor, miniştrilor români şi străini. Pe 21 decembrie ex-ministrul de externe Titus Corlăţean (vorbind la acest nivel de implicare politică şi diplomatică) iniţiază şi depune la Senatul României o interpelare semnată de 101 senatori pe care o adresează prim-ministrului, ministrului Afacerilor Externe şi ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Tot el invită ambasadorul Norvegiei la discuţii şi se implică public. Dacian Cioloş abordează problema cu Lazăr Comănescu şi ne asigură că „statul român este în contact permanent cu familia şi că va folosi toate mijloacele eficiente pentru a ajuta familia” însă legislaţia norvegiană trebuie luată întâi în considerare. Pe 22 decembrie, Avocatului Poporului se sesizează din oficiu şi solicită clarificări din partea Ombudsman-ului Naţional al Regatului Norvegiei şi Ombudsman-ului Copilului. Proteste au avut loc în faţa ambasadei Norvegiei luna trecută şi se anunţă altele pe viitor în ţări din Europa şi America.
Citeste mai mult: adev.ro/o0filu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.