România Liberă.ro: De ce Patriarhul trebuie să plece

Am aşteptat să se mai calmeze spiritele, pentru a aborda un subiect care mi se pare deosebit de important: revolta străzii împotriva conducerii Bisericii. Acel „Jos Patriarhul!”, strigat de sute de oameni pe străzile Bucureştiului, într-un moment de doliu naţional, de tristeţe profundă pentru moartea unor copii, a sunat ca un trăsnet peste cupola Patriarhiei. Un trăsnet care poate prevesti o furtună devastatoare.

„Nu învăţaţi dumneavoastră Biserica ce rol are ea. Învăţaţi mai bine ce-i credinţa ortodoxă. (...) Să vină lumea la biserică, nu la club”. Cuvintele Patriarhului Daniel spuse, la nervi, unor oameni (jurnalişti) prea insistenţi cu întrebările legate de absenţa sa din zilele imediat de după dezastru, au generat dezbateri. Şi au durut foarte tare. Din păcate, de data asta nu s-au supărat doar ateii sau duşmanii consacraţi ai Bisericii, care exultă de fiecare dată când conducătorii BOR îşi arată slăbiciunile omeneşti. Aici nu a fost vorba doar despre slăbiciunile unui om, care poate fi lacom sau înfumurat, ci despre transmiterea răspicată a unui mesaj cutremurător: „dacă aveţi nevoie de Biserică, veniţi VOI către Biserică, pentru că Biserica nu este dispusă să vină către voi”. Cu alte cuvinte, dacă vrem să ne păstrăm legăturile cu cele sfinte, chiar şi atunci când moartea loveşte lângă noi, ar trebui să învăţăm mai întâi ce-i cu credinţa ortodoxă şi apoi să mergem în bisericile de pe teritoriul României, pentru că doar acolo se aude cuvântul Domnului.

Veţi spune că a fost doar o greşeală de comunicare a Patriarhului Daniel sau că declaraţiile acestuia au fost prost interpretate. „O greşeală strategică”, au numit-o alţii. E drept că, la câteva zile de slobozirea porumbelului pe gură, şeful Bisericii a revenit cu precizări dar, aşa cum a remarcat şi Andrei Pleşu în articolul „Despre smerenie şi surâs”, scuzele au fost ceva de genul: iertaţi-mă că n-aţi înţeles nimic”.

Continuarea pe www.romanialibera.ro