Revolta tinerilor din România

Thomas Jefferson, unul din fondatorii Republicii Americane, scria ca tot la 20 de ani ar trebui sa aibe loc in America o revolutie noua, pentru a arata puterii ca adevarata autoritate in stat sunt cetatenii nu statul. Sugestia lui Jefferson nu s-a repetat in America dar pare sa se repete in Romania. De la 1776 incoace America a trecut si ea prin convulsii sociale, exemplificate in miscarea pentru drepturi civile ale polulatiei de culoare pe la mijlocul secolului trecut, ori exploziile anarhiste ocazionale de tipul celor recente din Baltimore, Ferguson (Missouri) ori Waller (Texas). In Romania, insa, periodic se produce o "revolutie" ori "revolta". La o generatie dupa revolutia anticomunista din decembrie 1989, in ianuarie 2012 tinerii Romaniei s-au revoltat, reusind, in final, sa cauzeze prabusirea unui guvern care a impus o politica de austeritate pentru a evita transformarea Romaniei intr-o Grecie falimentara. Revolta lor a adus la putere un guvern nou, alcatuit in mare parte din tineri, barbati si femei care si-au dobindit studiile superioare in perioada post-comunista, unii dintre ei in strainatate, in tari cu traditii democratice. Dupa mai bine de trei ani de guvernare sub noua clasa politica, tineretul Romaniei rabufneste din nou si asa ne confruntam cu Marea Revolta a Tinerilor din 2015. Ce e comun revoltelor din 2012 si 2015 e tema anticoruptie si insistenta pe integritate in politica si viata publica a tarii. Acestea sunt deziderate cu care orice om cu discernamint este si trebuie sa fie de acord. Dar e deasemenea important de observat ca generatia tanara, cea care acuza pe cei dinaintea lor de coruptie si hotie politica, e generatia care ea insasi, ajunsa la putere in 2012, a facut la fel. Observatia e trista si impune citeva comentarii.

 O noua generatie?

Parerile privind revolta anului 2015 sunt fara numar si perspectivele la fel de numeroase. Revolta nu pare a fi  coagulata ideologic ori politic, ci mai degraba da impresia unei confluente a mai multor curente, ideologii, miscari sociale si nemultumiri care au folosit evenimentul tragic din 30 octombrie ca oportunitate pentru a iesi in strada sa-si exprima ofurile. Ne intrebam, ca organizatie interesata de bunastarea familiei si a valorilor, daca nu cumva, in realitate ne confruntam cu o schimbare de generatii in Romania, cu o transformare generationala. Evenimentele din ultimele saptamini ne amintesc de revoltele masive ale studentilor parizieni din 1968, miscarile sociale anti-autoritare din Marea Britanie ai anilor 60 asociate cu beatlemania, si manifestarile anti-autoritare ale tinerilor americani din anii 60, culminate in imensul concert din Woodstock din August 1969. Dupa mai 1968 Franta nu a mai fost ce a fost inainte. Franta a facut o turnura radicala spre stanga, spre o societate libertina care azi culege roadele ideilor semanate in 1968, idei care la acea vreme pareau ideale. Acelasi lucru s-a petrecut si in Marea Britanie, unde beatlemania a fost pista de lansare a unei revolutii sociale care a dus Marea Britanie in situatia in care e azi. La fel si in America. In august 1969 jumatate de milion de tineri americani s-au adunat la Woodstock, in Pennsylvania, pentru a celebra, vreme de patru zile, "pacea si muzica". Razboiul din Vietnam, pacifistii, anarhistii, frustratii revolutiei sexuale din anii 60, intelectualii si academicienii socialisti ai anilor 60, toti s-au adunat impreuna pentru a schimba America. Si intr-o oarecare masura au reusit, cu toate ca generatia Woodstock in mare parte a devenit conservatoare din punct de vedere economic, chiar daca nu social, azi majoritatea dintre ei fiind manageri de corporatii, bancheri, tehnocrati, oameni pragmatici, si capitalisti convinsi. La fel si in Germania unde in anii 60 si 70 tinerii au cerut schimbari si odata ajunsi la putere le-au aplicat.

Ne confruntam oare cu o situatia similara in Romania unde o generatie in varsta isi cere iertare de la generatia mai tinara? Citind comentariile facute in mass media romana privind tinerii din Piata Universitatii auzim opinii care aparent ingrijoreaza dar dintre care ni se pare ca unele nu sunt facute chiar de buna credinta. Nu credem ca ne confruntam cu o miscara anarhista, chiar daca unii dintre tineri par sa imbratiseze aceasta orientare extrema. Dar ceva totusi se intimpla. In timp, ideile si pozitiile se vor cristaliza si vor fi clare. Notam, insa, ca in ultimul timp si in general, tineretul, atit occidental cit si in alte parti ale lumii, e nemultumit de o multime de lucruri. In iulie, de exemplu, publicatia Wilson Quarterly analiza tocmai aceasta perspectiva avind ca subiect anarhismul tineretului irlandez. [Detalii: www.wilsonquarterly.com] Amintea ca nemultumirile tinerilor irlandezi par a fi o parte a unui fenomen global al frustrarii tinerilor cu generatia parintilor lor. Aceasi explicatie era data si privind geneza Statului Islamic in Orientul Mijlociu, o miscare armata terorista a tinerilor islamisti nemultumiti de generatia parintilor lor. Situatii similare, explica articolul din Wilson Quarterly, exista si in Brazilia, Grecia si Portugalia.

O noua perspectiva?

Ne punem aceasi intrebare si in Romania. E important sa intelegem si ca tineretul Romaniei nu e imun la influentele externe. Accesul la internet, la informatii, la influente externe e inevitabil si ireversibil.  Tinerii Romaniei sunt crescuti, la fel ca tineretul din intreaga lume, intr-o epoca diferita de aceea a parintilor lor. In epoca telefoanelor celulare, a lui Pixar, Facebook, a tehnologiei ultramoderne de tip Apple, a insistentei pe gratificarea instantanee. Au acces la informatii si un spectru foarte larg si divers de ideologii, unele bune, altele rele. Si toate acestea ii influenteaza. Pe unii ii dezorienteaza, iar pe altii ii fac victime ale propriei imaturitati. Ii dezradacineaza din traditie si valori pentru ca valoric ei nu mai sunt inradacinati in masura in care parintii lor au fost. Influentele sunt, deci, spre bine ori spre rau. Unii sunt antitraditionali. Nu vad rost in institutiile traditionale. Sunt apatetici. Vad in generatia parintilor lor doar defecte. Modele lor de viata nu mai sunt parintii ori sfintii Scripturii ci vedetele trecatoare ale zilei, fie ca e vorba de Hollywood, sport, moda, ori divertisment. Munca si perseverenta par a fi valori secundare. Sa ne aflam, deci, in pragul unei noi forme de organizare politica, o noua versiune a democratiei, influentata de tehnologie si media sociala care sa faca mai mult sens pentru ei decit democratia traditionala cu care era obisnuita generatia parintilor lor?

Incercind sa inteleaga nemultumirile tinerei generatii, un articol din The Atlantic publicat chiar luni 9 noiembrie, afirma, in acest sens, ca generatia tinara americana a devenit nu doar impacientata ci si intoleranta. Titlul articolului e sugestiv, The New Intolerance of Student Activism ("Noua intoleranta a activismului studentesc"). [Link:  http://www.theatlantic.com/politics/archive/2015/11/the-new-intolerance-of-student-activism-at-yale/414810/] Studentii din universitatile privilegiate americane, majoritatea dintre ei provenind din familii privilegiate, sunt "anti-ori ce", de cele mai multe ori doar de dragul de a fi "anti", ori pentru ca "anti" se molipsesete, ori pentru ca a fi "anti" e cool. Adica "anti" fara rost si fara motiv. Au ajuns in stadiul acesta pentru ca profesorii lor i-au invatat sa fie asa. Sa dispretuiasca totul, sa puna la indoiala totul, sa respinga totul, sa se decupleze total de radacinile lor traditionale, sa ceara ca institutiile sociale si politice, asa cum le-au primit de la parintii lor, sa fie date la o parte si inlocuite.

Fie ca ne place fie ca nu, asta e generatia tinara occidentale a zilelor noastre, inclusiv Romania. Dar nu o zicem cu sarcasm ori lipsa de respect. Ci cu regret si compasiune. Comentam doar ca ceea ce se intimpla in Romania, si anume nemultumirile tinerei generatii, se intimpla peste tot. Generatia tanara a zilelor noastre e o generatie ofensata. Dar o generatie care nu stie sa confrunte ofensele ori sa realizeze ca toate generatiile dinainte ei au fost ofensate si nemultumite in felul lor. Generatia ofensata  a zilelor noastre e generatia Mileniului Nou. Al inceputului Mileniului III. Un Mileniu cu viziuni, perspective si preocupari diferite de ale parintilor lor. O generatie supra tehnologizata. Ca atare, fiecare generatie rezolva problema ofensarilor in mod diferit.

O noua democratie?

Democratia, statul de drept, transparenta in viata publica si politica sunt valori fundamentale. Coruptia este o anti-valoare. In acest sens orice om cu discernamint trebuie sa agreeze si sa fie la fel de indignat de ce se intimpla in Romania ca si tinerii care protesteaza. Oamenii rationali pot avea pareri diferite privind votul electronic, votul uninominal ori alte deziderate listate de tinerii protestatari, dar cele fundamentale nu pot fi puse la indoiala. Miza e prea mare pentru a fi. Suntem toti de comun acord ca in Romania coruptia a fost si inca este o mare problema. E o rusine chiar, pentru generatia mai in varsta, ca tinara generatie sa atraga atentia asupra acestui flagel de proportii faraonice cu care ne confrutam, iesind in strada. Suntem si noi de parere ca imunitatea parlamentarilor trebuie eliminata. Imunitatea parlamentarilor este o practica comunista, o mostenire a gandirii comuniste, introdusa in slabuta Constitutie din 1991 sub infleunta gandirii comuniste. E greu de aflat o democratie autentica unde parlamentarii nu pot fi dati in instanta numai dupa ce li se ridica imunitatea. Imunitatea creeaza clase diferite de persoane si protejaza pe cei care corup.

Politica Romaniei continua sa fie o victima a Constitutiei din 1991. Pe parcursul existentei ei ca organizatie neguvernamentala, AFR a facut, de mai multe ori, demersuri oficiale si sugestii sanatoase pentru imbunatatirea democratiei romane. Ele au fost inregistrate in Parlament. Constitutia Romaniei e carpita periodic. Romania are nevoie de o Constutitie noua, rescrisa in totalitate. Democratia romana trebuie modernizata. Cetatenii trebuie facuti adevaratii stapini ai tarii, nu politicienii. Am sugerat in repetate randuri simplificarea procedurilor de modificare a Constitutiei prin actiuni cetateneasti. Clasa politica in Romania isi aroga prerogativul de a bloca initiativele legislative ori constitutionale cetatenesti. Asta este de neconceput si unic intre democratiile europene. Pe linga rescrierea Constitutiei, gasim de bun augur incurajarea prin legislatii specifice a candidaturilor independente, a candidatilor neconectati cu partide politice ori grupuri de influenta cu agende straine intereselor cetatenilor. Pragul electoral ar trebui si el redus, ori chiar eliminat, iar numarul semnaturilor necesare candidaturilor independente si ale partidelor mici ar trebui si el redus substantial. La urma urmelor, adevaratii reprezentanti ai poporului nu sunt partidele politice ci independentii.

In plus, o noua democratie romanesaca ar trebui sa fie o democratie a tuturor romanilor si a romanilor de pretutindeni. Adica a celor din tara si a celor din afara. Cei din afara sunt preocupati in mod egal de bunastarea Romaniei ca si cei din Piata Universitatii. Denigrarea Diasporei Romane trebuie sa inceteze. Parlamentul Romaniei ar trebui sa aloce mult mai multe locuri in Parlament pentru milioanele de romani care locuiesc in afara Romaniei decit pina acuma. Poate chiar 10% din toate pozitiile parlamentare, considerind ca numarul de romani din afara Romaniei e de milioane de oameni.

O cultura politica noua

Gasim potrivit sa adaugam ca Romania are nevoie si de o cultura politica noua, mai adecvata realitatilor cu care ne confruntam. Avem obiciul sa criticam clasa politica, dar ne plac certurile si circurile politice. Pentru noi, ele au devenit o forma de divertisment. Le gazim amuzante. Ne distreaza. Tindem sa votam pe cei care se pricep mai mult la jocuri politice decit pe cei care au pregatirea, integritatea si seriozitatea de a-si servi semenii. Comportamentul nostru electoral trebuie si el schimbat. Votam vedete de tipul Remus Cernea, in loc de a vota oameni seriosi, pragmatici, incercati de viata, cu un palmares incontestabil de realizari in viata personala, profesionala ori in societate. Votam partide politice in loc de a vota independentii. Votam dupa instinct in loc de a vota dupa ratiune. Nu dorim sa denigram. Pe linga identificarea deficientelor democratiei romane, insa, trebuie sa intelegem, in acelasi timp, ca democratia romana nu e matura. Am putea chiar spune ca e inca in fazele ei incipiente. Democratia romana implineste doar 26 de ani luna viitoare. Inca schiopateaza. Toate democratiile schiopateaza, dar se si perfectioneaza, trecind prind constantele dureri ale nasterii si renasterii. Nici chiar democratia americana, probabil cea mai stabila, autentica si de durata din istoria lumii, nu este o democratie perfecta. E perfectionata in permanenta de tribunale, de esecuri, de succese, de initiative legislative ori constitutionale cetatenesti. In acest sens, haideti sa nu fim descurajati de ce vedem in Piata Universitatii, ci sa privim cu incredere inainte.

O tara in perpetua revolta

Convulsiile democratiei romane sunt dese, poate prea dese, iar de la o vreme vor incepe sa irite si sa plictiseasca. De la o vreme comunitatea internationala se va obisnui cu revoltele periodice care au loc in Romania. De fapt, e notabila atentia limitata pe care presa occidentala selecta o aloca evenimentelor curente din Romania. De la o vreme, Romania isi va dobindi o reputatie negativa dincolo de granitele ei. O tara care periodic izbucneste nu atrage investitori ori parteneri economici de lunga durata. Protestele din 2013 au cauzat Romania sa rezilieze contractele internationale privind exploatarea aurului de la Rosia Montana. Romania a fost deja data in judecata pentru asta si, foarte probabil, va trebui sa plateasca sute de milioane de dolari in daune contractuale. Am protestat apoi investiile lui Chevron de la Pungesti. Fara indoiala ca protestele au implicat preocuri si ingrijorari legitime. Dar trebuie sa ne preocupe si faptul ca daca mereu si mereu protestam si incercam sa schimbam lucrurile din strata nu din parlament, ne vom pierde credibilitatea in afara granitelor tarii. Intr-o democratie disensiunile se rezolva asa cum sta bine unui stat de dept: prin dialog social, masuri electorale, initiative cetatenesti si metode legale puse la dispozitie  de constitutia tarii.

Pentru parinti si Biserica

 Daca in anumite privinte revolta tinerilor exprima puncte de interes comun pentru intreaga natiune, ea insa si ingrijoreaza. Ne preocupa in mod special denigrarea Bisericii, a institutiilor traditionale, a valorilor. Ne preocupa infiltrarea tinerilor autentic preocupati de bunastarea Romaniei de oportunisti. Ne preocupa aparenta lipsa de respect pentru Biserica. Ne preocupa unele tendinte anarhiste. Natual, aceste impressi pot fi gresite, dar asta nu inseamna ca nu trebuie mentionate. Un aspect dominant si constant a fost ostilitate fata de Biserica. Aspectul acesta nu trebuie trecut cu vederea. Trebuie sa ne dea de gandit ca parinti si crestini. Ne amintim ca in mai, tineretul irlandez a votat ca tara lor sa nu mai fie crestina, traditionala ori catolica. A votat pentru pentru eliminarea casatoriei. A facut-o pentru ca a fost deziluzionat de Biserica. De faptul ca se propovaduia una si se practica alta. Tineretul Romaniei nu e tocmai diferit. Daca la parintii lor ori in Biserica nu vad roluri potrivite de conduita si integritate, e posibil ca revolta lor impotriva generatiei parintilor lor si a Bisericii sa se intensifice, iar daunele sa fie si mai serioase si de lunga durata.

Material furnizat de catre Alianta Familiilor din Romania