Cazul familiei Bodnariu din Norvegia, cărora le-au fost luaţi copiii şi ce ironie, tocmai de o instituţie ce se autodenumeşte Protecţia Copilului, a făcut să se aprindă multe lumini într-o Europă ce-şi doarme somnul nepăsării, al indiferenţei şi al cinismului, legănată de amăgirile materialismului şi hedonismului.
Să-ţi vină acasă autorităţile unui stat democratic, şi cu legea în mână să-ţi ia copiii, din care unul este de doar trei luni, şi să-i ducă cu ei pentru a-i proteja de aceşti părinţi consideraţi periculoşi pentru bunăstarea şi protecţia acestor minori, depăşeşte toate limitele unei înţelegeri raţionale. Care au fost motivele acestei acţiuni, pe care dacă ar fi să o calificăm în vreun fel, ar trebui să forţăm limitele dicţionarului? Părinţii acestor copii, Marius şi Ruth Bodnariu, au fost consideraţi „creştini radicali care îşi îndoctrinează copiii”, probabil consideră ei, cu idei învechite şi periculoase pentru viitorul lor.
M-am uitat în mai multe dicţionare ce înseamnă „radical” şi am înţeles că acest termen vine de la cuvântul latinradix care înseamnă rădăcină, iar DEX-ul îl defineşte (ca adjectiv): De bază, fundamental, esențial; şi (Adverbial):Din temelie, cu desăvârșire, complet (sursa DEX). De aici derivă cuvântul radicalism care exprimă: tendinţa politicii radicale de a realiza schimbări esențiale, de la rădăcină. Acest termen exprimă nu numai hotărâre nestrămutată și consecvență, a atitudinii politice ci și conținutul direcției prin programul de măsuri de atingerea scopului care poate fi de natură politică sau economică. (sursa Wikipedia)
De aici derivă bineînţeles asocierea termenului cu diverse domenii ale vieţii sociale, printre care şi cel religios. A fi radical, înseamnă a merge până la rădăcină, a te conforma unui standard bine definit, fără a face nici un fel de concesie şi fără a permite ca standardul să fie alterat de presiunile culturale ce sunt într-o continuă schimbare de la o generaţie la alta. Acum, dacă aplicăm definiţia la religia creştină, standardul la care trebuie să ne conformăm, rădăcina crezurilor noastre, este Sfânta Scriptură. Învăţătura Scripturii din punct de vedere doctrinar şi moral, nu permite nici un fel de rabat de la perceptele ei de bază, iar apostolul Pavel, conştient de presiunile culturale ce vor veni, scrie în Romani 12:2 – Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită, sau în traducerea BVA – Să nu vă conformaţi modelului oferit de lumea acestui secol; ci să vă transformaţi prin înnoirea modului vostru de gândire, ca să puteţi avea abilitatea de a înţelege ce doreşte Dumnezeu de la voi. Iar dorinţa Sa este bună, plăcută şi perfectă.
Continuare pe www.benidradici.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.