Credința este
puterea pe care Dumnezeu a lăsat-o ca să putem îndura greutățile vieții. Și în
cazul Verei, greutățile sunt mari: de ani de zile se luptă cu cancerul.
Este adevărat că
boala i-a adus neputință în trup, dar la fel de adevărat este faptul că
sufletul ei nu a putut fi îngenuncheat.
Credința aduce multe miracole în viața credinciosului, dar nicio minune nu e
mai mare ca aceea de a rămâne senin și încrezător în Dumnezeu chiar atunci când
viața este foarte dificilă.
Vera respiră greu,
dar fiecare cuvânt rostit este o chemare la credință și o
lecție despre cum poți trăi cu demnitate. Suferința în sine nu are nimic
glorios, dar atunci când suferința întălnește credința, atunci totul devine
ceresc. Și Vera este un om ceresc.
Evanghelia rostită
de la amvon este semnul harului de a trăi într-o țară
liberă. Evanghelia rostită de pe un pat de suferință este semnul unei vieți
aflată sub domnia Împăratului Isus Hristos. Și Vera are ca Domn pe Hristos.
Toți cei din jurul ei au fost chemați să afle despre dragostea ce s-a lăsat
răstignită pe Golgota pentru ca noi să găsim pacea iertării.
Zilele Verei sunt
lungi deși nu știm căte au mai rămas. Dar ceea ce știu este că un suflet uriaș
este sufletul unde locuiește credința. Am întâlnit un om cu suflet mare pentru
care mă rog ca Dumnezeu să îl mai țină o vreme
de dragul celor care încă nu au pășit pe calea credinței.
Deși afară plouă și
vremea este mohorâtă, deși e o zi de luni, am învățat de la Vera că poți fi
biruitor, prin credință, indiferent de greutățile și necazurile din viață.
Mulțumesc Vera pentru zâmbetul tău cald și senin.
Fiți recunoscători
lui Dumnezeu pentu sănătate și pentru păinea de pe masă și rugați-vă să fim
credincioși Domnului totdeauna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.